Aceasta lucrare se compune de fapt din trei carti publicate de Andrei Vartic pe parcursul timpului la Chisinau.
Celelalte lucrari ale marelui disparut, aparute la Vicovia, ca „Basarabia, rana de la hotarul de est”, „Timpul lui Eminescu”, „Codul de la Voronet”si „Pendulul de la miezul noptii” s-au bucurat de mare succes si ma aflu in aceeasi situatie in care nu mai detin decat numai cate un exemplar din aceste minunate carti..
Din aceste considerente apreciez ca lucrarea lui Andrei Vartic are o valoare imensa pentru cercetatorii si arheologii nostri cat si entru cititorul pasionat de istorie.
Moldova si chiar din Rusia, au adus la suprafata si au dezvaluit secrete care pana in acel moment ramasesera ascunse ochilor si urechilor cercetatorilor din Romania.
Amintesc aici ca el a fost fondatorul si presedintele „Institutului civilizatiei Dacice” de la Chisinau care impreuna cu cercetatori, istorici si arheologi din R.
Andrei Vartic a fost un luptator neobosit pentru dezvaluirea adevarului istoric si a facut nenumarate interventii pe langa institutiile statului roman pentru a trezi interesul autoritarilor de a investi in cercetarea, pastrarea si promovarea civilizatiei dacilor.
Multi vor spune ca dam prea multa atentie unei civilizatii care nu a lasat prea multe dovezi istorice dar nu si pentru un cercetator avizat precum era Andrei Vartic , care a identificat un numar mare de vestigii in multe asezari de pe teritoriul Romaniei, mai cu seama in zona Transilvaniei,si care sunt lasate de izbeliste de catre statul roman.
Dar nu s-a putut decat dupa moartea sa cand m-am hotarat s-o reeditez impreuna cu alte doua carti: „Magistralele tehnologice ale civilizatiei dacice” care de fapt si da titlul volumului de fata si „Ner eneat rolist enea ?”, toate trei tratand despre vechimea civilizatiei dacilor pe aceste meleaguri.
Am ramas fascinat si am ravnit s-o am in mana si s-o citesc pe indelete.
Din pacate cartile nu s-au bucurat de mare audienta intrucat au avut parte de tiraje restranse si sunt cunoscute doar de cercul de prieteni ai autorului. Tin minte ca m-am intalnit, prin anul 2007, cu Andrei Vartic in gara din Bacau (intre doua trenuri)si avea la el unicul exemplar din cartea „Fierul – Piatra, Dacii – Timpul” pe care am vazut-o numai in trecere si al carei continut mi l-a povestit pe scurt deschizand din cand in cand cartea de care se bucura ca de-o comoara nepretuita.
Aceasta lucrare se compune de fapt din trei carti publicate de Andrei Vartic pe parcursul timpului la Chisinau
