Undeva, intr-un colt al memoriei, zace, ostracizata, amintirea unei fapte impardonabile. si, daca se poate, foarte gustoasa....
Numai ca Alice, care musca din prajitura ce-o indeamna „Mananca-ma!“, s-a facut acum mare, se numeste Myriam si vrea sa gaseasca aievea taramul fermecat, in care dorintele devin realitate si viata e simpla.
Romanul lui Agnes Desarthe nu este doar o carte in care se amesteca savuros si mangaietor denumiri exotice si sofisticate de gusturi si arome frantuzesti, nici o istorisire despre o femeie cu o taina de nemarturisit (asadar, o femeie exact ca toate celelalte); este o carte ce aminteste - si nu doar prin titlu - de povestea lui Alice in tara Minunilor.
Un tablou culinar al regasirii de sine, caci restaurantul se numeste - cum altfel? - Chez moi.
Aventura „comerciala“ se transforma intr-o densa cautare de sine, ce inseamna intoarcere la mal dupa ce ai ajuns in mijlocul bulboanei.
Lumea ii vine incet in intampinare: un florar indragostit, studente la filozofie, copii de cartier, un cultivator cu o infinita stiinta a cresterii plantelor, toti eroi intr-o comedie umana luminoasa, misterioasa...
Altfel, intervine melancolia...
Pe o straduta din Paris, Myriam isi deschide un restaurant.
Ca atunci cand, in salata de ciuperci, castraveti si limba-mielului, frunzele de caprifoi trebuie sa ramana intregi, pentru contrast.
Myriam incearca sa-si restabileasca echilibrul - care „nu se naste cu nici un chip din premeditare“.
Undeva, intr-un colt al memoriei, zace, ostracizata, amintirea unei fapte impardonabile
