Asa cum englezii, atunci cand se gandesc la reginele lor, o au in minte pe regina Victoria, tot astfel romanii se duc cu amintirile regale mai intai spre Maria.
Ne-a placut, totodata, jocul intelectual pe care Maria ni-l propune: un personaj care, scriindu-si propria istorie, isi corijeaza faptele de viata, iar noi, de pe margine, urmarim felul in care se contureaza aceasta istorie, istoria unei femei de succes..
Ne incanta cu adevarat metamorfoza acestei principese, pe jumatate englezoaica, pe jumatate rusoaica, intr-o regina mai romanca decat romanii, iubindu-i pe acestia si iubindu-le tara pana la a se confunda cu ei si cu ea.
Ea continua sa ne fascineze pe noi, romanii.
Ne-a placut Maria.
Daca noi incercam s-o facem este pentru pasiunea pe care o starneste in noi regina Maria.
Si nu e usor sa desprinzi din noianul de cuvinte si de intamplari tocmai pe acelea pe care Maria, la o revenire, le-ar fi preluat.
Si cel mai mult a facut-o regina insasi.
Paradoxal, este un subiect despre care s-a tot scris.
Greu de scris despre un astfel de subiect.
Din acest punct de vedere romanii aveau de ce sa fie mandri.
regina noastra era vara primara cu George al V-lea, suveranul britanic, cu Wilhelm al II-lea, imparatul german, si cu Nicolae al II-lea, tarul Rusiei.
Tatal ei, ducele Alfred de Edinburgh, era fiul reginei Victoria a Angliei, iar mama ei, Maria Aleksandrovna, era singura fiica a tarului Aleksandru al III-lea al Rusiei.
Mai intai, o aristocrata pursange. (...) Maria a fost ceea ce cred romanii ca trebuie sa fie o regina.
Ea este Regina.
Asa cum englezii, atunci cand se gandesc la reginele lor, o au in minte pe regina Victoria, tot astfel romanii se duc cu amintirile regale mai intai spre Maria
