Ma socotesc pe mine insumi fericit pentru faptul de a fi cunoscut de-a lungul vietii oameni de seama, precum batranul Paisie. -
Dionysios Farasiotis.
Ce-mi daruise Dumnezeu! Incet-incet am inceput sa ma gandesc si la ceilalti oameni...
Din cand in cand le scoteam din vistieria inimii, ma minunam si ma bucuram de ele ...
Purtam in suflet aceste daruri duhovnicesti.
Am petrecut ani de zile bucuros si fericit in singuratatea mea.
Se spulbera astfel nestiinta, si aflam raspunsurile indelung cautate.
Atunci au venit minunatele experiente, darurile duhovnicesti.
Exact atunci l-am cunoscut pe batranul Paisie.
Ma apropiam de prabusire.
Incercam din rasputeri sa rezist, dar fara succes.
In jurul meu, in societate, oamenii manifestau un acut dezinteres pentru acest tip de probleme.
Imi era pur si simplu cu neputinta sa traiesc fara a dobandi raspunsuri la asemenea intrebari. acest necunoscut.
Sinele meu...
Dar cea mai intima taina a mea eram eu insumi.
Lumea, viata mi se revelau ca o uriasa taina...
Traiam si ma miscam cufundat intr-o taina.
Mi-au daruit experiente minunate si au raspuns in acest fel dificilelor intrebari cu care m-am luptat vreme de multi ani: De ce exista lumea? Exista Dumnezeu? Cum trebuie sa traiesc? Cine sunt? In ce consta firea mea? Voi inceta sa exist dupa moarte?...
Ei m-au ajutat foarte mult in drumul meu.
Ma socotesc pe mine insumi fericit pentru faptul de a fi cunoscut de-a lungul vietii oameni de seama, precum batranul Paisie
