Acest nou volum aparținându-i părintelui Adrian Agachi reunește, asemenea celui precedent, texte cu reflecții asupra unor valori și practici creștine, publicate în cadrul secțiunii Patristica a cotidianului Ziarul Lumina al Patriarhiei Române, în perioada 2009-2012.
Această învăț.
A trăi în Hristos, a menține vii lăuntric înțelesurile cuvintelor și ale faptelor Sale, e de așteptat dinspre toți creștinii, fie monahi sau mireni.
E un efort pe care creștinii din vremea Imperiului Roman l-au făcut, expunându-se persecuției, și care se cere continuu înnoit, adaptat fiecărui timp și oricărui spațiu.
După cum părintele Agachi subliniază (urmând unor gânduri ale lui Meliton de Sardes), se cere a i se alătura un efort înspre mărturisirea valorii învățăturilor și a trăirilor creștine.
Doar că, singură, nici ocolirea acestei atitudini nocive nu e suficientă.
El îi face atenți la un avertisment rostit de Sfântul Apostol Pavel, în sensul că închipuirea de sine (aroganța) e autoiluzionare.
Lipsa de luare-aminte și de asumare a unei răspunderi în această direcție le este imputată creștinilor timpului său de către Salvianus de Marsilia.
Adoptarea principială a acesteia din urmă nu e totuși de natură să prezerve, prin ea însăși, valorile credinței creștine.
La fel, Către Autolic, a lui Teofil al Antiohiei, în al cărei cuprins e de aflat o punere în opoziție a două maniere de exprimare: una constând în a căuta cuvinte alese, și alta denotând preocupare pentru sondarea fundamentelor.
Pe linia recunoașterii întâietății rugăciunii și a trăirii duhovnicești (în raport cu aprofundarea întemeiată rațional a unor probleme dogmatice ori cu atenția acordată frumuseții cuvintelor) se înscrie și Păstorul lui Herma.
Specific, Sfântul Marcu Ascetul are în vedere rugăciunea inimii, în al cărei fond sesizează o netă infirmare a ereziilor vremii de început a creștinismului.
Iar rugăciunea, unul dintre scopurile tocmai amintite, poate, așa cum arată Sfântul Marcu Ascetul, să constituie, prin cuvintele ce o alcătuiesc, la rândul ei un mijloc, anume unul destinat a servi combaterii ereziilor.
Evocate în volum sunt cele ale Sfântului Ambrozie al Milanului.
Li se pot adăuga imnele liturgice, al căror fond teologic le era accesibil și celor mai puțin educați, nepresupunând dificultăți de apropriere.
De aici, aflăm că mijloace înspre acele scopuri erau, în primele secole creștine, cateheza și lectura.
Asimilarea învățăturilor creștine și interiorizarea unei dispoziții prielnice rugăciunii sunt vizate și de Tradiția Apostolică, operă a Sfântului Ipolit al Romei.
Mărturisește însă că unele aspecte ale acestora nu îi erau încă pe deplin limpezi, încât solicită deslușiri.
Destinatarul făcea parte din rândurile aristocrației romane și manifesta interes pentru învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos.
Morala creștină, cutume și atitudini decurgând din ascultarea de principiile ei, după cum și particularități ale dogmei, dau conținut și Epistolei către Diognet, al cărei autor nu e cunoscut.
Cu toată acea trăsătură a creațiilor sale, varii teme asupra cărora se oprește îl vădesc, cum părintele Agachi subliniază, a fi un important moralist creștin.
O pondere însemnată a unor semnificații filosofice și literare grecești sau latine e de regăsit și în scrieri ale unei alte personalități amintite aici, Sfântul Asterie al Amasiei.
Autorul așază un accent asupra faptului că, în rânduri pe care Fotie i le transmite țarului bulgar Boris, invocarea unor izvoare ale culturii clasice prevalează față de recursul la referințe patristice.
Este anume luat aici în considerare Fotie, patriarhul Constantinopolului, care evaluează îndeaproape și adesea pe un ton dezaprobator conținuturi hagiografice sau epistolare.
Sunt valori care cunosc repetate și rodnice apropieri de repere clasice, înăuntrul a ceea ce, în pagini ale cărții, e notat ca „umanism creștin”.
Acest nou volum aparținându-i părintelui Adrian Agachi reunește, asemenea celui precedent, texte cu reflecții asupra unor valori și practici creștine, publicate în cadrul secțiunii Patristica a cotidianului Ziarul Lumina al Patriarhiei Române, în perioada 2009-2012
