Aceasta carte reprezinta o ultima incercare a lui Alex.
Intrebarea revine obsesiv: cine mai are nevoie azi de literatura? Iata si raspunsul: toti avem nevoie de literatura, dar nu stim ca avem nevoie..
Discuta despre preturi, despre starea vremii, despre filme sau meciuri de fotbal, dar aproape niciodata despre carti.
Si nu stiu numele niciunui scriitor, cu exceptia, poate, a lui Eminescu, in legatura cu care isi aduc aminte doar ca scria versuri si ca a murit nebun.
Nu au carti in casa.
Trec, cei mai multi, absenti pe langa vitrinele librariilor.
Cum sa te uiti la o aurora boreala, fara sa-i chemi si pe altii s-o vada? Cine mai are nevoie azi de literatura? Ii vedem pe semenii nostri agitandu se sau distrandu-se de dimineata pana seara, fara sa li se faca sete sau foame de texte literare.
Odata cu trecerea anilor, am ajuns, dimpotriva, sa doresc ca toata lumea sa se bucure de frumusetea literaturii.
Voiam ca literatura sa ramana numai a mea.
Cand eram copil si am descoperit literatura, mi s-a parut ceva atat de frumos, incat am hotarat, cu un egoism ingenuu, sa nu mai vorbesc nimanui de existenta ei.
Daca nu vor convinge instantaneu, poate vor avea ecou ulterior, cand eu nu voi mai fi. – Mircea Dinescu Paginile care urmeaza pot fi citite ca un Mesaj patetic, dar si ca un testament literar.
Alex Stefanescu este unul dintre putinii critici literari care iubesc literatura.
Stefanescu de a trezi interesul tinerilor pentru literatura.
Aceasta carte reprezinta o ultima incercare a lui Alex
