Intr-adevar, noaptea avea sa fie mai lunga in acel sfarsit de iarna, cand arsul fu gasit pe treptele bisericii din Primi, si toate noptile de atunci incolo aveau sa fie ceva mai negre, ceva mai grele, ca paturi de plumb peste Alrauna, iar oamenii din cetate, mai cu seama cei din Primi, cei-ce-se-trag-din-matraguna, n-aveau a mai conteni sa spuna ca, parca, pe la colturi de strada si pe sub perne, soapte incepusera a se auzi in toiul fiecarei nopti.
Mihailescu, Omul care aduce cartea. „Un specialist in apocaliptita.“ - Dan C.
Tratat de rezistenta materialelor de Flavius Ardelean este o noua poveste tulburatoare izvorata din mintea unuia dintre cei mai fascinanti scriitori ai fantasticii romanesti, autorul romanelor Imblanzitorul apelor si Scarba sfantului cu sfoara rosie si al povestirilor macabre din volumele Acluofobia si Bizaroproze.
Medicul Algor Kunrath si farmacistul Alambiq, preotul Sarban si povestitorul Alecu Deleanu, inocenta Lili Bunte si ucenicul Bruno Krabal, Hadul platformelor, Omul cu cap de cal si cohorta sa de oameni-sobolani, Jumatat’ de Om cu ai sai cersetori din Burta Vacii – oameni si ne’Oameni prinsi in lupta in ultimele zile ale cetatii Alraunei.
Cateva luni mai tarziu, adolescentele cetatii cad intr-un somn adanc din care nu se mai trezesc.
La cateva secole dupa disparitia sfantului Taush, intr-o lume in care inceputurile sunt de mult mituri, in fosta cetate Mandragora, un preot gaseste pe treptele bisericii din cartierul Primi un ars misterios pe care il adopta si-l ingrijeste ca pe propriul fiu, scapandu-l astfel de la moarte.
Pana si ne’Lumea se teme de ea.
Lumea nu e ceea ce pare a fi.
Dar arsul?Arsul nu muri.
Si tot atunci isi framantara si fiicele cetatii primele foieli in asternuturi.
Intr-adevar, noaptea avea sa fie mai lunga in acel sfarsit de iarna, cand arsul fu gasit pe treptele bisericii din Primi, si toate noptile de atunci incolo aveau sa fie ceva mai negre, ceva mai grele, ca paturi de plumb peste Alrauna, iar oamenii din cetate, mai cu seama cei din Primi, cei-ce-se-trag-din-matraguna, n-aveau a mai conteni sa spuna ca, parca, pe la colturi de strada si pe sub perne, soapte incepusera a se auzi in toiul fiecarei nopti
