Cum putem înțelege sentimentul cronic de ușoară deprimare, de slabă anxietate sau de indispoziție care nu pare a fi legat de nimic deosebit de traumatic pe care îl trăiesc unii dintre noi? Totul pare să fi fost în regulă - astfel de oameni pot să mărturisească faptul că s-au simțit mai mult sau mai puțin iubiți în cercul familiei lor de origine; ei își pot recunoaște norocul de a avea parte de siguranță materială și de succes personal; ei pot insista asupra faptului că nu este nimic cu adevărat în neregulă în viețile lor.
Drumul spre reparație Bibliografie Mulțumiri.
Micile crime și alte micro‑atacuri de fiecare zi 9.
Indignarea nestăpânită 8.
Rigiditatea cronică și daunele colaterale ale acesteia 7.
Retușarea psihică și agreabilitatea excesivă 6.
Intimitatea tensionată: chemarea sirenei 5.
Degenerarea statutului de cunoscător 4.
Retragerea lipsită de amabilitate și traversarea ei 3.
Micro‑trauma cumulativă aparent ascunsă: o perspectivă 2. - Margaret Crastnopol Cuprins 1. Și totuși, a repeta poveștile despre comportamentul agresiv poate să nu reușească să atenueze groaza interioară că sentimentele persoanei nu sunt valide, că aceasta exagerează, că propria răutate sau slăbiciune este cumva de vină.
Cel afectat de tratamentul micro-traumatic poate povesti experiența nefericită la nesfârșit pentru a clarifica natura rănii și, de asemenea, ca o formă de catharsis.
Dar cei ce sunt conștienți sunt adesea stăpâniți de dorința de a-i convinge pe alții în privința răului nevăzut care li s-a făcut. - Margaret Crastnopol Victimele micro-traumei nu sunt, desigur, întotdeauna conștiente de aceasta, știind cât de greu de observat sunt mașinațiile ei.
Așa că răul produs se acumulează, iar rezultatul este o deformare a sentimentului binelui, eficienței sau unității.
Ea nu a făcut nici pașii reparatori sau protectivi care ar fi putut să aline rana și consecințele ei imediate sau să împiedice eventualele reapariții.
Pentru că nu a văzut lovitura venind și nu a înregistrat impactul complet al acesteia, persoana nu s-a apărat în mod adecvat.
Experiența micro-traumatică este, prin definiție, ceva ce se desfășoară cu subtilitate și, astfel, impactul său rămâne neexprimat, disociat sau reprimat.
A scris numeroase articole despre subiectivitatea analistului și pacientului, despre problemele privind atașamentul și despre diferite tipuri de micro-traume.
Margaret Crastnopol este psihanalist, formator și supervizor în cadrul Seattle Psychoanalytic Society, Institute of Contemporary Psychoanalysis, Los Angeles, și William Alanson White Institute of Psychiatry, Psychoanalysis & Psychology.
Bogată în ilustrări clinice, cartea poate fi utilă studenților, psihologilor, psihiatrilor, terapeuților și tuturor celor care încearcă să înțeleagă modul în care se desfășoară aceste procese distructive și cum pot fi oprite și înlocuite de moduri mai sănătoase de interacțiune. În această carte Margaret Crastnopol explorează rănile psihice micro-traumatice, subtile, care apar în interacțiunile cu persoanele apropiate și care se acumulează și subminează stima de sine a unei persoane, distorsionându-i caracterul și influențându-i relațiile cu ceilalți și identifică anumite tipare de relaționare care duc la șapte tipuri de micro-traume relaționale.
Cum putem înțelege sentimentul cronic de ușoară deprimare, de slabă anxietate sau de indispoziție care nu pare a fi legat de nimic deosebit de traumatic pe care îl trăiesc unii dintre noi? Totul pare să fi fost în regulă - astfel de oameni pot să mărturisească faptul că s-au simțit mai mult sau mai puțin iubiți în cercul familiei lor de origine; ei își pot recunoaște norocul de a avea parte de siguranță materială și de succes personal; ei pot insista asupra faptului că nu este nimic cu adevărat în neregulă în viețile lor
