Miscarea iacobita a durat un secol, de la indepartarea lui Iacob II de pe tronurile Angliei, Scotiei si Irlandei, in 1688, pana la moartea nepotului sau, „Bonnie Prince Charlie”, in 1788. .
Cu o rezultanta, in final, dintre cele mai profitabile pentru un cititor caruia, iata, si prin acest product istoriografic contemporan, i se largeste substantial orizontul cunoasterii trecutului unui segment de viata europeana, dintr-o perspectiva stiintifica, autentic profesionista.
Un util Index – inclusiv tematic –, precum si bogata Bibliografie intregesc efortul intelectual sustinut, din partea tanarul autor. al III-lea formeaza substanta Rebeliunii iacobite din 1715 si circumstantele declansarii ei, pentru ca ultimul cap., al IV-lea, Catre rebeliunea iacobita finala din 1745,sa consemneze, prin Batalia de la Culloden Moor – sfarsitul iacobitismului.
Cap. al II-lea prezinta, in complexitatea sa, Glorioasa Revolutie, fiind si el compartimentat tematic – Glorioasa Revolutie si contextul declansarii ei, Vicontele Dundee si prima revolta iacobita, respectivCampania din Irlanda, masacrul de la Glencoe, sfarsitul domniei lui William al III-lea.
Cap.
Contextul si prefigurarea declansarii miscarii pana la Glorioasa Revolutie din 1688-1689, se refera la Scotia pana la Iacob VI si trecutul sau conflictual cu vecinul de la sud, Scotia de la uniunea dinastica la Restauratie, respectiv Anglia pana la Restauratie si radacinile sale revolutionare.
I.
In decursul a 10 ani, toate documentele de familie ale Stuartilor au fost predate lui George IV, la Londra si acum se afla la Arhivele Regale ale Reginei (Queen\'s Royal Archivel) de la Palatul Windsor. Capitolele lucrarii sunt subimpartite in punctuale segmente tematice care, prin claritatea semantica, inlesnesc nu doar lectura cititorului, ci structureaza arhitectural o desfasurare ca atare, redata dintr-o perspectiva stiintifica, a evenimentelor: cap.
El a intrat in ierarhia bisericeasca catolica, devenind episcop apoi cardinal, si a incetat din viata, fara niciun mostenitor, in anul 1807.
Fratele sau mai tanar, Henry Benedict Stuart se intitula „Henry IX”, dar nu a facut niciun efort pentru a accede la tronurile britanice.
Fiul cel mai mare al lui „Iacob III”, Carol Edward Stuart (Tanarul Pretendent, care se auto-intitula „Carol III”), a trait pana in 1788, insa a devenit un om parasit si un alcoolic fara de urmasi directi.
La doi ani dupa moartea sa, din 1766, Papa l-a recunoscut pe George III ca rege legitim al Angliei, Scotiei, Tarii Galilor si Irlandei.
Fiul lui Iacob II, James Francis Stuart (Batranul Pretendent sau auto-intitulatul „Iacob III”), era un personaj neglijabil care nu se mai bucura de sprijinul niciunei Puteri europene.
La momentul urcarii lui George III pe tronurile britanice din 1760, cauza iacobita se afla intr-un declin serios.
Aceasta a reprezentat o foarte serioasa amenintare dinastica pentru patru monarhi britanici (William al III-lea, Regina Ana, George I si George II), de la Revolutia din 1688, pana la infrangerea ultimei rebeliuni importante, odata cu batalia de la Culloden, langa Inverness, de pe 16 aprilie 1746.
Miscarea iacobita a durat un secol, de la indepartarea lui Iacob II de pe tronurile Angliei, Scotiei si Irlandei, in 1688, pana la moartea nepotului sau, „Bonnie Prince Charlie”, in 1788
