In Monologurile neimplinirii , marturia subiectiva se intalneste cu reflectiile despre teatru.
Fara frustrari si resentimente, autorul reface drumul spre acceptarea de sine si ajunge la o paradoxala forma de realizare prin „reciclarea” esecurilor si dialog.
Dupa o privire retrospectiva deloc comoda, George Banu isi reconstituie parcursul profesional cu toate tentatiile si esecurile lui, asumandu-si „neimplinirile” ca actor, scriitor si profesor.
In Monologurile neimplinirii , marturia subiectiva se intalneste cu reflectiile despre teatru