In vara anului 1927, Panait Istrati asternea pe hartie – in subsolul magazinului lui Gheorghe Ionescu, de la Paris – povestea dramatica a micutei sacagite din Braila.
Iar intr-o scrisoare catre Rolland, sopteste aceste cuvinte, strans in chinga duioaselor aduceri-aminte, sfasietoare sau incendiate de lumina: „Ce lucruri neasemuite, de-acum treizeci de ani, incredintez acum hartiei, pentru «Editions de France»!”.
O si spune, de altfel, singur: „Simt nevoia sa te retraiesc, copilarie, caci moartea se apropie si abia ieri eram copil”.
Simpla povestire, auzita de la vreunul din cei intalniti pe drumurile sale sau retrairea unei „fantome” a propriei sale copilarii.
In vara anului 1927, Panait Istrati asternea pe hartie – in subsolul magazinului lui Gheorghe Ionescu, de la Paris – povestea dramatica a micutei sacagite din Braila
