Nimfa nestatornica este ultima carte pe care Guillermo Cabrera Infante a avut ragazul sa o incheie inainte sa paraseasca aceasta lume, in 2005. „Realitatea sunt mereu ceilalti“, conchide naratorul, iar arheologia identitatii, adevarata coborare in infern, nu este posibila in absenta memoriei..
Romanul insa depaseste spectacolul amoros si dramatismul tradarii/despartirii/ideilor criminale niciodata puse in practica, pentru a urmari modul in care individul isi construieste identitatea.
El, G., ziarist/scriitor „insurat si cat se poate de nefericit“, o intalneste pe ea, Estela, o orfelina de (aproape) saisprezece ani, aflata in cautarea unui refugiu. „Masina timpului“, memoria personajului-narator, transporta cititorul in Havana anilor ’50, pe ecranul careia se proiecteaza o poveste de dragoste ca oricare alta.
Sau a unui vis scris.»“ (La Vanguardia) Mai mult decat un bolero sau un vis asternut pe hartie, Nimfa nestatornica este un joc autofictional, motivat de literatura, muzica si cinema.
Si nu uita: trebuie sa aiba intensitatea unui bolero.
Daca nu-ti place sau nu te simti in stare, distruge-l, pentru ca nu vreau sa ajunga sa fie publicat de oameni care nu ma cunosc si sa iasa un dezastru.
Incearca sa o faci tu, dar nu acum, cand esti prinsa cu ingrijirea mea, ci mai incolo, cand se va sfarsi totul.
Trei ani mai tarziu, sotia sa, Miriam, s-a ocupat personal de pregatirea pentru publicare a manuscrisului, caruia marturiseste ca nu i-a adus nicio modificare: „Inainte sa moara, mi-a zis: «Romanul e gata, dar trebuie ordonat.
Nimfa nestatornica este ultima carte pe care Guillermo Cabrera Infante a avut ragazul sa o incheie inainte sa paraseasca aceasta lume, in 2005
