In perioada dominata de triumfurile rationalismului stiintific cum socotim succesul extraordinar al unor miscari oculte precum astrologia sau renasterea vrajitoriei Din perspectiva sa de istoric al religiilor Mircea Eliade arata ca astfel de tendinte populare se dezvolta din radacini arhaice si reapar periodic in anumite mituri simboluri si ritualuri.
Aceasta fascinatie pentru modurile elementare ale materiei tradeaza dorinta eliberarii de sub povara formelor moarte nostalgia cufundarii intr o lume aurorala..
Am mai discutat in alta parte semnificatia religioasa a efortului artistului contemporan de a aboli forma si volumul pentru a descinde ca sa zicem asa in interiorul substantei spre a i dezvalui structura ascunsa starea larvara.
Dar in istoria artei moderne de la cubism la tachisme suntem martorii unui efort continuu al artistului de a se elibera de suprafata lucrurilor si de a patrunde materia pentru a i dezvalui structurile ultime.
Atitudinea lui Brancusi fata de piatra e comparabila cu solicitudinea teama si veneratia omului neolitic fata de anumite pietre ce constituie pentru el hierofanii cu alte cuvinte si ele dezvaluie o realitate sacra si ultima.
Nu voi vorbi despre Brancusi fiindca dragostea lui pentru materie e bine cunoscuta.
Intr adevar nu se poate sa nu recunoastem in operele unui mare numar de artisti contemporani un interes mistuitor pentru materia ca atare.
Si-a castigat faima internationala cu Mitul eternei reintoarceri 1949 o interpretare a simbolurilor si imaginilor religioase prezervandu-si locul in memoria colectiva cu monumentala opera Istoria credintelor si ideilor religioase scrisa in trei volume 1976-1983 .
Eliade a fost un autor prolific de fictiune si nonfictiune deopotriva publicand peste 1300 de texte de-a lungul a saizeci de ani.
In 1958 a acceptat postul de profesor titular si de coordonator al Catedrei de istoria religiilor din 1985 Catedra Mircea Eliade a Universitatii din Chicago devenind unul dintre interpretii eminenti ai religiei.
Din 1945 s-a stabilit la Paris unde a predat istoria religiilor mai intai la cole Pratique des Hautes tudes apoi la Sorbona.
Si-a sustinut doctoratul in filosofie la Universitatea Bucuresti remarcandu-se apoi ca profesor istoric al religiilor scriitor si filosof.
Mircea Eliade Bucuresti 1907 Chicago 1986 a studiat filosofia la Bucuresti apoi la Calcutta India.
Mai degraba decat o lucrare de popularizare Ocultism vrajitorie si mode culturale este rodul convingerii lui Eliade ca istoria religiilor ar trebui citita de cel mai larg public posibil.
Ultimul scris pentru o revista de specialitate este intrucatva mai tehnic dar caracterul sau erudit nu are decat rolul de a familiariza cititorul cu manifestarile unui moment absolut fascinant din istoria experientei religioase.
Primele cinci eseuri au fost initial conferinte si prin urmare stilul oral plin de viata le face deosebit de accesibile ca lectura.
Tematica volumului este eclectica autorul reia vechi subiecte insuficient cercetate din istoria religiilor sau pune intr-o noua lumina controverse bine-cunoscute.
In cele sase eseuri lucide adunate in acest volum Eliade dezvaluie semnificatia religioasa profunda care se afla in centrul multor mode culturale contemporane.
In perioada dominata de triumfurile rationalismului stiintific cum socotim succesul extraordinar al unor miscari oculte precum astrologia sau renasterea vrajitoriei Din perspectiva sa de istoric al religiilor Mircea Eliade arata ca astfel de tendinte populare se dezvolta din radacini arhaice si reapar periodic in anumite mituri simboluri si ritualuri
