„Tepeneag si Dimov identifica in comun legislatia visului: ubicuitatea demiurgica a privirii, dubla obiectualitate a cuvintelor si a ideilor, ordinea stranie instituita de logica simbolica, invaziunea realitatii prin medierea analogica a reveriei.
Teoreticienii onirismului estetic au produs un curent literar unitar, coerent, inovator si integrator, asa cum, nu doar in Roman.
Doar in acest fel se va observa ca, atat conceptual cat si cronologic, «oniricii», in teoria si practica lor literara innoitoare, ii preced manifestarile «targovistene» ale unor autori maturi, in exclusivitate prozatori, care isi publica textele - neteoretice, fictionale - cam in acelasi timp cu cele ale scriitorilor tineri, deopotriva prozatori si poeti, mai rar teoreticieni ai actului de creatie literara.
Dar Dimov si Tepeneag trebuie cititi cu atentia profesionala si vocatia etica subiacenta a teoreticianului si istoricului literar aflati in exercitiul deplinei eliberari a gandirii creatoare.
Tepeneag poate, de aceea, in modul cel mai firesc, sa ramana fidel onirismului estetic, o poetica bine, dar si deschis, fundamentata de la inceput, supla si iradianta, programatic (auto) revizionista, in profunzime si extensiune.
Tepeneag e mefient cu postmodernismul - de diferenta si integrare.
Onirismul produce o innoire formala deloc rigida, dar exact articulata, apta - pe aceasta directie, a formei, si din aceasta cauza D.
Am observat ca textualismul era de la inceput promovat prin sustinerea «cuvantul[ui] autonom» si omogenizarea genurilor si discursurilor fictionale in categoria unica a textului, derivata din epicul fundamental, fata de care Dimov era mai prudent nu prin conceptie, dar temandu-se de rastalmacire si minimalizare.
E aici o solutie de depasire a crizei limbajului si realului.
Onirismul, recunoscut de Tepeneag ca o «categorie estetica» a gratiei inspiratoare si enigmatice, accede la corespondente creatoare intre realitatea si limbajul omogenizate narativ, muzical, prin matricea visului-text. „Tepeneag si Dimov identifica in comun legislatia visului: ubicuitatea demiurgica a privirii, dubla obiectualitate a cuvintelor si a ideilor, ordinea stranie instituita de logica simbolica, invaziunea realitatii prin medierea analogica a reveriei
