Penduland intre dezamagire si nesiguranta, intre debusolare si dezabuzare, intre suferinta si disperare, intre vis si realitate, fata din roman, Ileana, nu prea are intre ce sa aleaga. - Dumitru CRUDU.
Un roman pur si simplu rascolitor.
Situat intre Carlos Fuentes si Ovidiu Nimigean, romanul Valentinei Scerbani reda, intr-un limbaj imbibat de poezie, povestea unei pierderi.
Ceea ce se anunta a fi un roman realist sau post-realist se transforma intr-o naratiune alegorica.
Inceputul oniric si finalul realist al romanului sunt ca doua paranteze intre care Ileana isi constientizeaza abandonul.
Dar asta nu se intampla si atunci durerea mocnita se transforma in suferinta, iar drama, intr-o tragedie.
Sa astepte ca drama pe care o traieste sa ia (de la sine) o alta turnura, poate nu neaparat una fericita, dar o alta turnura.
Dupa ce esueaza in cateva tentative de a-si recapata libertatea, personajul - narator prefera sa astepte.
De care nu e capabila sa se rupa si pe care nu poate sa-l schimbe, cu toate ca face cateva incercari in acest sens, adevarat ca timide.
De aceea e si condamnata la inactiune, devenind prizoniera unui destin nemilos.
Pentru ca orice ar alege e rau si orice ar face e si mai rau.
Penduland intre dezamagire si nesiguranta, intre debusolare si dezabuzare, intre suferinta si disperare, intre vis si realitate, fata din roman, Ileana, nu prea are intre ce sa aleaga
