Orbirea zugraveste o lume stranie, o lume a nebuniei in care cu totii sufera de o forma oarecare de dementa, de la personajul central, savantul Kien, pana la menajera si, ulterior, sotia sa, Therese, de la intendentul Pfaff la piticul cocosat Fischerle si chiar la psihiatrul Kien, fratele savantului.
El este „capul fara lume“, cu viata rinduita si planificata pana la secunda, a carui obsesie este declansata de teama de orbire, care-i aminteste de Eratosthene si de arderea bibliotecii din Alexandria..
Kien este carturarul inchis in turnul de fildes al imensei sale biblioteci, intelectualul care nu intelege sa accepte vreo alta preocupare si care nu vrea sa jertfeasca nici o clipa daca nu are legatura cu cercetarile sale.
Toti sunt marcati de tare fizice, psihice si spirituale care le reduc existenta la o singura preocupare obsesiva, prin prisma careia inteleg lumea.
Orbirea zugraveste o lume stranie, o lume a nebuniei in care cu totii sufera de o forma oarecare de dementa, de la personajul central, savantul Kien, pana la menajera si, ulterior, sotia sa, Therese, de la intendentul Pfaff la piticul cocosat Fischerle si chiar la psihiatrul Kien, fratele savantului
