Au fost adunate în această carte secvenţe din viaţa şi „opera” părintelui Iustin Pârvu.
Ori, Dumnzeu ne dă o cale frumoasă: să trăim pe pământ în aspiraţie pentru cele veşnice..
Creştinii de azi vor să fie şi cu un picior în cer, dar şi cu unul bine înfipt pe pământ.
Vechii creştini se întreceau în virtuţi, în fapte bune, în rugăciunea inimii.
Singur îşi împovărează viaţa, singur se bagă în jugul patimilor, singur devine posac şi asta pentru că el nu se mai raporteză la Dumnezeu, el se raportează numai la averea vecinului, la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva.
Părintele ne spune că omul a venit pe lume curat, vesel, sprinten.
Istoria unui secol şi credinţa au fost trăite şi simţite „la prima mână” de Părintele Iustin Pârvu, de asta mărturiile pe care le lasă, în dialogul prezentat în volum, sunt probe pentru „patericul” atât de necesar confirmării şi afirmării Bisericii în vremurile din urmă, nealese, schismatice.
Cartea adună dialoguri realizate în perioada 2005-2007.
Din pilda sa şi a altora învăţăm să fim români şi creştini. Închis la Aiud, la Gherla, la Periprava, „închis” în mănăstire, „îngropat în lume”, Părintele Iustin n-a făcut decât să reafirme, de fiecare dată, libertatea deplină pe care ţi-o oferă credinţa.
Au fost adunate în această carte secvenţe din viaţa şi „opera” părintelui Iustin Pârvu
