De cele mai multe ori cand prozatorul isi indreapta naratiunea spre zona fantasticului, a misterului, acesta alege sau creeaza un teritoriu exotic, necunoscut publicului.
Dincolo de fascinatia misterioasa a legendelor, un asemenea demers de cercetare creeaza in randul tinerilor dragostea autentica pentru mediu (si nu sloganurile asa-zisilor ecologisti de parade) si respectul pentru ceea ce natura a daruit cu atata generozitate Clujului si Romaniei.
In cea de-a doua parte a volumului, povestea propriu-zisa, Stela Bacociu apeleaza la registrul realismului magic pentru a lega aceste fenomene si a le da explicatii ce sfideaza regulile si perceptiile cotidiene, dar propune o ordine si o coerenta de alta factura prin plasarea si justificarea fantasticului in spatiul aparent familiar..
In paranteza fie spus, imi pare bine ca nici parintii mei, nici eu nu am stiut asta la vremea copilariei mele; altfel, cu siguranta libertatea mea de miscare in zona ar fi fost limitata…Cu adevarat admirabile sunt observatiile directe efectuate de Stela Bacociu si de elevii sai in zona.
Toate acestea au facut ca Padurea sa fie trecuta de BBC, conform autoarei, in topul celor cinci cele mai infricosatoare locuri din lume si sa fie denumita “Triunghiul Bermudelor din Romania”.
Sunt trecute in revista povesti sau posibile marturii despre aparitii si disparitii inexplicabile, fapturi diafane care danseaza sau zboara in puterea noptii, OZN-uri, copaci indragostiti sau fara trunchiuri.
In Padurea Hoia-Baciu - poarta intre doua lumi, Stela Bacociu utilizeaza o strategie total opusa: ea opteaza pentru Padurea Hoia-Baciu, binecunoscuta clujenilor, ca spatiu pentru o suita de intamplari iesite din regulile cotidianului.
Prima parte a volumului, cea in care cititorul este tratat ca partener direct de dialog, explica oarecum obiectiv (desi termenul nu e in totalitate potrivit) de ce Hoia-Baciu a starnit si a mentinut atentia celor atrasi de fenomene paranormale.
In felul acesta, personajele si intamplarile miraculoase devin mai usor credibile, iar cititorul se lasa absorbit fara ezitare de un univers care opereaza in baza unei ordini neobisnuite.
De cele mai multe ori cand prozatorul isi indreapta naratiunea spre zona fantasticului, a misterului, acesta alege sau creeaza un teritoriu exotic, necunoscut publicului
