In atmosfera solemna, intimidanta, a prezentarii discursului de primire printre nemuritori, Joseph Kessel lansa despre sine, cu umor, o imagine pe cat de plastica, pe atat de sincera: Nu pot decat sa ma felicit, din nou, aici, pentru aceasta traditie a contrastelor practicata de Academia Franceza care, pe locul unui om ce a fugit de diavol ca de ciuma, a pus un altul care si-a petrecut viata alergand dupa el .
Traducere din limba franceza de Rodica Baconsky, Alina Pelea..
Pledeaza in acest sens si schita de portret pe care i-a facut-o Francois Mauriac : E unul dintre acei oameni carora le va fi fost ingaduit orice exces, in primul rand, in nemasura curajului de soldat si de partizan, si care vor fi castigat lumea fara sa-si fi pierdut sufletul .
Critica va vorbi despre etnoliteratura, dar pentru Kessel fascinatia tine de autenticul uman si de revelatia unei lumi primare ca experiente initiatice de neinlocuit.
Peregrinarile postbelice il vor conduce in "tari fara fard": in Africa anilor \'50, in splendoarea ei genuina, dar si insangerata de marile confruntari premergatoare independentei (La Piste fauve, 1954
Le Lion, 1958); in Afganistanul anilor \'60 (Les Cavaliers, 1967), cel al unor incredibile peisaje si personaje.
Se alatura Rezistentei, apoi lui de Gaulle la Londra, unde scrie una dintre cele mai tulburatoare marturii despre L\'Armee de l’ombre (1943), acea armata miraculoasa a iubirii si a nefericirii si unde mi-am dat seama ca noi eram umbre ale umbrelor si imaginea acestei iubiri si nefericiri .
Bun cunoscator al lumii politice si, deopotriva, al celei artistice, apetitul lui pentru noi orizonturi e dublat de o sensibilitate aparte, cu intuitii de Casandra (La Passante de Sans-Souci, 1936).
Un pasionat ce comenteaza evenimentele atunci cand nu le provoaca el insusi - jurnalist si reporter stralucit al marilor cotidiene pariziene si romancier al primei conflagratii mondiale (L\'Equipage, 1923), al pulsiunilor nevrotice (Belle de jour, 1928; sa reamintim uluitoarea ecranizare a lui Luis Bunuel din 1967), al intalnirilor hotaratoare (Fortune carree, 1932), al "visului american" spulberat (Dames de Californie, 1928).
Un original, prin fervoarea cu care isi traieste propria aventura existentiala: nascut in Argentina, unde medicul Kessel, evreu lituanian, se stabilise provizoriu dupa un doctorat la Montpellier, isi insoteste familia in Rusia, la Orenburg, locul de nastere al mamei, cu "pamantul mirosind a pelin", apoi in Franta; se angajeaza voluntar in armata, devine aviator la finele Marelui Razboi, se naturalizeaza si savureaza din plin clipa in ametitorul carusel al anilor nebuni.
Marturisire incitanta a unuia dintre cei mai atipici scriitori francezi interbelici, un "touche-a-tout", calator impenitent in cele patru zari, asemeni lui Cendrars ori lui Malraux .
In atmosfera solemna, intimidanta, a prezentarii discursului de primire printre nemuritori, Joseph Kessel lansa despre sine, cu umor, o imagine pe cat de plastica, pe atat de sincera: Nu pot decat sa ma felicit, din nou, aici, pentru aceasta traditie a contrastelor practicata de Academia Franceza care, pe locul unui om ce a fugit de diavol ca de ciuma, a pus un altul care si-a petrecut viata alergand dupa el
