Lucrarea Participatia penala trateaza o tema amplu dezbatuta in literatura de specialitate si cu mari implicatii in practica judiciara.
Lucrarea cuprinde in special referiri asupra problemelor care au ridicat controverse in doctrina romana si straina, precum si asupra deficientelor de reglementare a institutiei participatiei in legea penala romana in vigoare.
Plecand de la criticile si rezervele exprimate in doctrina, pe care ni le insusim, am formulat concluzii si propuneri de lege ferenda, care consideram ca ar putea sa alinieze conceptul de participatie cu reglementarile consacrate din legislatia straina.
In ce priveste viziunea autorilor romani, care, intr-o gandire initiala, excludea pe autori si coautori dintre participanti sau includea in cadrul participantilor principali si pe autorii morali, alaturi de autorii materiali, executorii, in doctrina veche se argumenta ca, regula fiind autorul unic, acesta este automat inclus in definitia infractiunii si, ca atare, nu poate fi mentionat printre participanti, iar daca nu este necesar un text pentru autor, nu va fi nici pentru mai multi, pentru ca pozitia juridica a autorului este cea stabilita de lege pentru autor.
Urmare a discutiilor din doctrina, noul Cod penal face distinctie intre persoanele care participa in mod nemijlocit la savarsirea faptei prevazute de legea penala si celelalte persoane care participa mijlocit, prin autor sau coautor.
In analiza formelor de participatie, sunt tratate aspecte cu mari implicatii in practica judiciara actuala, respectiv raspunderea agentului provocator si delimitarea actelor de instigare de cele ale agentului provocator, precum si reglementarile din legislatiile straine ale formelor de participatie, in special situatia participantilor din cadrul crimei organizate si a organizatiilor criminale.
Lucrarea se adreseaza atat teoreticienilor, cat si practicienilor in domeniu, precum si celor care doresc sa-si perfectioneze cunostintele de drept penal.. 46, care defineste atat pe autor, cat si pe coautor cu o formulare identica.
Neajunsul acestui cod consta insa in faptul ca intituleaza capitolul VI, care se refera la participatie, „Autorul si participantii”, fara sa fie mentionat in titlul capitolului si coautorul, aceasta omisiune fiind de natura sa sugereze ca notiunea de participanti cuprinde si pe coautor, ceea ce ar fi gresit, pe langa faptul ca ar contrazice dispozitiile normative din noul cod, adica art. 46 defineste atat conceptul de autor, cat si pe acela de coautor.
Aceasta insuficienta a legii penale este corectata in parte de noul Cod penal, prin aceea ca art.
Codul penal in vigoare a adoptat partial aceasta sistematizare, fara a mentiona pe coautori printre participanti.
Lucrarea Participatia penala trateaza o tema amplu dezbatuta in literatura de specialitate si cu mari implicatii in practica judiciara.
Lucrarea cuprinde in special referiri asupra problemelor care au ridicat controverse in doctrina romana si straina, precum si asupra deficientelor de reglementare a institutiei participatiei in legea penala romana in vigoare.
Plecand de la criticile si rezervele exprimate in doctrina, pe care ni le insusim, am formulat concluzii si propuneri de lege ferenda, care consideram ca ar putea sa alinieze conceptul de participatie cu reglementarile consacrate din legislatia straina.
In ce priveste viziunea autorilor romani, care, intr-o gandire initiala, excludea pe autori si coautori dintre participanti sau includea in cadrul participantilor principali si pe autorii morali, alaturi de autorii materiali, executorii, in doctrina veche se argumenta ca, regula fiind autorul unic, acesta este automat inclus in definitia infractiunii si, ca atare, nu poate fi mentionat printre participanti, iar daca nu este necesar un text pentru autor, nu va fi nici pentru mai multi, pentru ca pozitia juridica a autorului este cea stabilita de lege pentru autor
