Născut în data de 5 martie 1910, în satul Cândești, județul Argeș, orfan de război, se înscrie la studii la Seminarul Orfanilor de Război din Câmpulung-Muscel (1922-1930), pe care îl termină ca premiant.
Această lucrare a fost reactualizată recent, începând cu anul 2007, ca o cultivare a moștenirii spirituale luminoase pe care Pr.
Conștient de marele folos pe care l-ar avea pentru cititorii români traducerea în limba lor proprie a principalelor lucrări teologice, istorice, liturgice și a tot ceea ce ține de trăirea și experiența filocalică a Sfinților Părinți, a inițiat marea colecție patristică intitulată Părinți și scriitori bisericești (PSB), proiectată în 90 de volume.
Părintele Patriarh Iustin a acordat o atenție deosebită activității editoriale. În calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977- 1986) a continuat osteneala din Moldova și Bucovina, desfășurând lucrări de restaurare sau reparații la mănăstirile: Curtea de Argeș, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Țigănești, Căldărușani, Biserica „Sfântul Spiridon Nou”, Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”, Catedrala patriarhală și altele.
Tot ca mitropolit al Moldovei și Sucevei a restaurat, integral sau parțial, peste 20 de mănăstiri și schituri: Putna, Sucevița, Moldovița, Voroneț, Arbore, Humor, Slatina, Dobrovăț, Cetățuia, Râșca, Neamț, Sihăstria, Secu, Bistrița, Văratec ș.a., iar la unele dintre acestea a înființat muzee și colecții de artă bisericească.
De asemenea, a construit trei mari clădiri – adevărate monumente de arhitectură – în incinta Centrului eparhial Iași.
Intelectual înzestrat cu un surprinzător spirit practic, ierarhul cărturar a restaurat sau reparat, în plin comunism, aproape 70 de biserici și chiar a construit unele biserici noi, mai multe case parohiale, un Cămin modern pentru elevii seminariști și mai multe sedii de protopopiate.
Ca mitropolit al Moldovei și Sucevei, într-o vreme de dictatură comunistă, plină de restricții și presiuni asupra vieții Bisericii, acest distins ierarh român a reușit, cu răbdare constantă și înțelepciune practică, să păstreze și să promoveze credința creștină și cultura românească din Moldova pe mai multe planuri ale vieții bisericești.
Timp de 17 ani ca profesor de teologie, un an ca mitropolit al Ardealului (1956), 20 de ani ca mitropolit al Moldovei și Sucevei (1957-1977) și 9 ani ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986), Părintele Patriarh Iustin și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și oamenilor.
Eleganța și erudiția sa academică erau rodul unei vieți dedicate studiului, fiind, ca profesor, mitropolit și patriarh, o personalitate cu o solidă formare universitară de tip occidental, dar folosind ca bază teologia Sfinților Părinți.
Astfel, teologul Iustin Moisescu s-a evidențiat de-a lungul întregii sale vieți ca fiind un om cu o cultură temeinică și vastă. În anul 1946 a fost transferat ca profesor la Facultatea de Teologie din București, iar din anul 1948, la Institutul Teologic Universitar din București.
A fost apoi profesor la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din București (1937-1938), la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava.
Viața, scrierile și învățătura, premiată de Academia de Științe din Atena.
A susținut doctoratul la Facultatea de Teologie din Atena, în anul 1937, cu teza: Evagrie din Pont.
Patriarhul Miron Cristea, urmărindu-i vocația, l-a trimis pe tânărul licențiat în Grecia să-și continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg, Franța (1934-1936). În anul 1934 se întoarce licențiat, cu aprecierea „magna cum laude”.
Este ales de Patriarhul Miron Cristea dintre absolvenții tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, și trimis cu o bursă de studii în Teologie la Universitatea din Atena.
Născut în data de 5 martie 1910, în satul Cândești, județul Argeș, orfan de război, se înscrie la studii la Seminarul Orfanilor de Război din Câmpulung-Muscel (1922-1930), pe care îl termină ca premiant
