Un mesaj de la Ioana.
O librarie micuta, cu un librar batrin, de unde e greu sa iesi fara sa cumperi ceva, desi eu ma incarc chiar doar privind....
Eu m-am rasfatat, totusi, dincolo de plimbarea fara tinta, intr-un loc drag, JULIEN LIBRAIRIE, LIVRE ANCIEN... mai nimic. adica... magazine, banci, cladirile atacate prin toate filmele cu jafuri...
Apoi, Parcul Englezesc, ceasul floral, elvetian, desigur, un tur pe la lac, jetul de apa celebru, inalt de 140 de metri, 500 de litri aruncati cu 400 de metri pe secunda, chestie de amuzat copiii si fraierii, Parc des Bastions, cu statuile alea oribile, in frunte cu cei patru reformatori, Jean Calvin, Guillaume Farel, Theodore de Beze, John Knox, Catedrala, cu celebrul scaun al aceluiasi Calvin...
Multumesc, nu.
De lins vitrinele magazinelor de marca, pazite, de obicei, de niste negri imensi. si ce o mai fi.
Deci, Rolex, Patek Philippe, Tissot, Vacheron Constantin, Charriol, Mercier, Baume...
In rest, ce sa vezi? Ceasurile, care nu ma pasioneaza, in general nici nu port, desi am vreo patru, primite, evident.
Cu apostila, evident.
Asa ca m-am cazat, ca de obicei, la Hotel de la Cigogne, aproape de locul unde aveam sa discut asupra testamentului biologic.
Notarul cu care aveam intilnire m-a programat spre seara.
La clinica trebuia sa ma prezint, la prima ora, in dimineata urmatoare.
Am avut o zi aproape intreaga, cu care nu prea stiam ce sa fac.
Bani, mai putini...
Institutii multe, seminarii, congrese, alte alea.
Eu am tot fost cu treaba.
Astept opinia ta.”La Geneva sa nu te duci decit daca ai treaba! Sau daca ai bani.
Doar sa mai poti sa scrii...
Nietzsche a practicat terapia asta prin scris, o mentioneaza in „ECCE Homo”, daca nu ma insel.
Unii, care nu au citit aproape nimic sau au intrerupt lectura decenii intregi, isi mai lungesc viata citind.
S-a dovedit.
Cea prin citit e buna pentru bosorogi.
Nu ca as spera sa-mi foloseasca.
Stii, am impresia ca practic terapia prin scris.
Macar spune-mi daca e bun...
Trage si tu concluziile. capitolul.
Iti trimit...
Ii raspund pe loc: „Ioana, nu am ce sa-ti spun, acum scriu in, hai sa-i zicem, romanul meu paralel sau jurnal, cum vrei, ce s-a intimplat la Geneva.
Vrea sa stie.
Un mesaj de la Ioana
