„Acestea-s cuvintele, Petra.
Iti dai seama ce lucru minunat? Si s-ar putea ca lumea despre care am zis odata ca nu am gasit-o, aceea ce spuneam ca ti se cuvine, alaturi de aceasta carte care abia mai incape in colivie, sa se afle undeva, pe-aproape.“ – Calin Torsan.
Cineva din lumea aceasta, cu un veac in urma, s-a mai gandit la Plasterca.
Informatiile lui au tot fost copiate si recopiate, postuland drept insula un probabil si posibil recif.
Atunci, comandantul balenierei Velocity a raportat in jurnal o serie de stanci mari si niste insulite de nisip, marcand portiunea de pamant pe o harta.
Din 1876 s-a strecurat eroarea.
Aparea pe mai toate hartile, dar nu a fost gasita de cercetatorii care au plecat sa o caute cu vreo luna in urma.
Atunci m-am repezit sa-ti astern aceste nimicuri despre Shaun Higgins, specialistul ce a reusit sa rezolve misterul „insulei-fantoma“ din Pacific.
Plasa paianjenului se lasa peste mine, dar cui sa-i strig mirarea si bucuria mea ? Eram singur si inghetat, in biroul pustiu.
Printre stirile care insotesc in mod obisnuit o casuta electronica, mi-a atras atentia una.
Dupa aceea, am raspuns catorva e-mailuri.
Intr-o zi, imi plimbam ochii peste literele ei.
Timpul trecea, cartea nu-mi mai incapea in trup.
Am asternut copertele peste ele, lasandu-le sa se limpezeasca. „Acestea-s cuvintele, Petra
