Scriitorul Dorin Bujdei ne propune spre lecturare o noua poveste… adevarata.
O Poveste adevarata vorbeste despre singuratate si regasire, despre daruire, dragoste si recunostinta, ne provoaca pe toti sa regandim „utilitatea” parintilor, tineri sau batrani, sa apreciem valorile autentice ale vietii..
Crescut de bunic si apoi, la varsta scolarizarii, de preotul satului, care devine astfel cel de-al doilea bunic al copilului, chip al milostivirii lui Dumnezeu, Danut va fi, la maturitate, preot.
In acel sat parasit de tineri, dar neuitat de Dumnezeu, viata lui Danut prinde culoare.
Adus de parinti intr-un catun in care cele cateva case pareau aruncate pe coamele dealurilor, in care chiar si preotul era batran, un copil de cinci ani este lasat in grija bunicului.
Astfel, autorul ne pune in fata o problema contemporana a societatii: mutarea responsabilitatilor de ingrijire si educationale de la parinti, la bunici.
Adeseori isi petrec timpul, cu o placere enorma, cu putine sau substitute de jucarii, dar niciodata nu vor accepta lipsa sau substituirea parintilor.
Copiii se multumesc cu putin; pentru ei valoroase sunt lucrurile mici, cele care au suflet sau pe care ei le pot „insufleti”.
Poveste adevarata incepe in nuante gri, care prezinta suferinta unui copil abuzat si apoi abandonat de parinti, jertfelnicia vietii lui fragede.
Trasarea granitei dintre imaginar si real ramane la latitudinea cititorului.
Scriitorul Dorin Bujdei ne propune spre lecturare o noua poveste… adevarata
