Acest Eseu reprezintă o călătorie sui-generis printre concepte şi concepţii din dorinţa de a pune în lumină virtuţile metaforei ca figură retorică agreabilă, dar complexă, conţinând multiple straturi interpretative, inclusiv unele mai greu descifrabile. DAN MIHAI BÂRLIBA Doctor în Logică. Omul este şi va rămâne o fiinţă profund metaforică, atrasă nu doar de formulele exacte şi teoremele concentrate, dar şi de drumurile mai lungi şi mai întortocheate prin pădurile miraculoase ale cuvintelor, în străduinţa sa permanentă de a îmbina Adevărul şi Frumosul.
Metaforele nu şi-au epuizat resursele, continuând să se orienteze – dincolo de frontierele creaţiei literare şi artistice – spre alte zone ca ştiinţa, tehnologia sau pedagogia care le acceptă cu speranţă. în jurul ideii de metaforă s-a creat, în timp, o mare familie de metode şi scenarii aplicate ori de câte ori apare intenţia elaborării unor aserţiuni convingătoare şi, totodată, atrăgătoare. În stilistică şi retorică, metafora nu acţionează singură, ci într-o corelaţie funcţională cu alte figuri semantice şi sintactice, subordonate aceleiaşi finalităţi.
Acest Eseu reprezintă o călătorie sui-generis printre concepte şi concepţii din dorinţa de a pune în lumină virtuţile metaforei ca figură retorică agreabilă, dar complexă, conţinând multiple straturi interpretative, inclusiv unele mai greu descifrabile
