13 x 20 cm 96 p.
Locul de odihnă al lui Dositei.
Postfaţă.
Dezvăluirea tainei.
Testamentul.
Fericitul sfârşit.
Rămas bun de la fraţi. Învăţăturile lui Dositei către ucenicul său mai înainte de moarte.
Preştiinţa ceasului morţii.
Mutarea lui Dositei în Pustia Kitaev.
Ciumă în Kiev.
Oprirea la stareţul Dositei. Întoarcerea lui la Kiev.
Teofan în Moldova.
Originea lui Teofan şi vieţuirea lui de mai apoi.
Chiliinicul său, monahul Teofan.
Mutarea lui Dositei în Lavră, în Peşterile din depărtare.
Prorocia şi binecuvântarea lui de către stareţul Dositei.
Vizita lui la Lavra Pecerska.
Viitorul nevoitor de la Sarov, tânărul Prohor Moşnin. Învăţătura.
Darul înainte‑vederii.
Slava.
Nelăcomia.
Capitolul II: Înmulţirea nevoinţelor stareţului Dositei.
Sacul cu galbeni.
Tunderea în rasofor.
La peştera lui Dositei.
Sosirea ei în pustia Kitaev.
Vizita împărătesei Elisaveta Petrovna la Kiev.
Tainica aşezare iese la iveală.
Nevoinţele rugăciunii, privegherii şi postului.
Săparea peşterii şi zăvorârea. În muntele Kitaev.
Neîncrederea conducerii mănăstirii. În Lavra Pecerska. Întâlnirea cu părinţii. Începutul nevoinţelor călugăreşti.
Nu Daria, ci Dositei! La Troiţa‑Serghieva Lavra.
La Moscova.
Fuga din casa părintească.
Cuvintele tainice.
Indiferenţa celor din casă.
Primele nevoinţe creştineşti. Întoarcerea la casa părintească.
Adolescenţa.
Educaţia.
La mănăstirea Înălţării Domnului.
Bunica Porfiria.
Copilăria.
Dositeia.
Smerită și nebăgată în seamă s‑a scurs binecuvântata sa viață, în strâmtorarea peșterii și în zăvorâre călugărească, însă pomenirea ei, ca mare nevoitoare și înainte‑văzătoare, s‑a transmis din generație în generație.
Cuprins
Capitolul I:
Neamul stareţului Dositei. |ndată după trecerea lui la cele veșnice s-a aflat însă că vestitul stareț a fost, de fapt, o stareță... Știți oare cine l‑a binecuvântat și l‑a povățuit spre marea nevoință a mântuirii pe preacuviosul Serafim de Sarov, sfântul arătat nu de mult în pământul Rusiei? Știți oare cine i‑a poruncit lui să se îndrepte spre Mănăstirea Sarovului, ca, sălășluindu‑se acolo, să caute loc de rugăciune și acoperământ liniștit pentru a‑și începe nevoințele călugărești, acele nevoințe de înălțimea cărora s‑a minunat întreaga lume ortodoxă și care au adus acestui plăcut al lui Dumnezeu deosebită cinstire pe pământ și fericirea raiului cea din ceruri? „Având stăruință în lucrarea vieții călugărești celei asemenea îngerilor – așa cum se cântă în Acatistul preacuviosului Serafim –, ai mers la sfânta cetate a Kievului pentru a te închina cuvioșilor de la Pecerska, și, primind din gura cuviosului Dositei poruncă să‑ți îndreptezi calea ta în Pustia Sarovului, ai sărutat acel loc sfânt cu credință venind de departe și, acolo sălășluindu‑te, ai sfârșit viața ta cea plăcută lui Dumnezeu… Bucură‑te, preacuvioase Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!” (Icos 3)
Numele acestui stareț este Dositei. 13 x 20 cm 96 p
