In biografia literaturizata a lui Antonio Doda, fiecare zi devine o cutie de rezonanta a fricilor de tot felul.
Hora himerelor se incinge odata cu cel de-al doilea ciclu poetic, peste care plutesc semnele septic-degradante ale sanatoriilor. „In peisajul poeziei contemporane autohtone dominate de biografism neo-expresionist cool si poetici postumane, Antonio Doda ne invita la o sueta nemijlocita, ca pe vremuri.” - Mihók Tamás.
Ostilitatile fata de maturizarea fortata sunt purtate, non-transgresiv, cu ajutorul unui arsenal evocativ: satul bunicului, tabieturile bunicii, calatoriile urbane de zi cu zi si, in genere, prin tot felul de madlene cautate cu lumanarea.
Pierduta in sens strict biologic, intrucat poemele isi manifesta introspectia cu o nemascata puerilitate, recuperandu-i eului locutor inocenta de odinioara. - Savu PopaPulsand minimalist, Primele fobii ale tanarului debutant Antonio Doda sondeaza straturile freatice ale copilariei pierdute.
O placheta ce oglindeste cu maximum de fidelitate cel mai actual mal du siècle, cel al nativilor digitali.
Impregnat de o hipersensibilitate vivanta, universul cinematic din Primele fobii se constituie din angoasante calatorii de rutina pe granita dintre traire si imaginatie.
In biografia literaturizata a lui Antonio Doda, fiecare zi devine o cutie de rezonanta a fricilor de tot felul
