...
Cativa ani mai tarziu, in 1741, il aflam pe un Oprea cafegiul cu pravalia in apropierea Spitalului Coltea, iar in 1746 si 1755 sunt vorba de cea a lui Stefan Altantop, ingaduita a functiona de catre domnitorul Alexandru Ipsi‑ lanti, „la poarta de sus a Curtii domnesti”, sau de cea a armeanului Anton telalul, aproximativ in aceeasi zona.
George Potra face referire, in a sa lucrare Din Bucurestii de ieri, la existenta mai multor cafenele dupa anul 1801, precum cea a lui Baluccioglu, cafeneaua lui Haivertolu, cafeneaua inchiriata lui Hagi Theodosiu Gabrovaliu de va‑ duva deja numitului Altantop, lasata mostenire sotiei si fiilor sai care, in 1825, o vand lui Hris‑ tea Emanuil Papazoglu....
De‑a lungul timpului, desi comertul cu cafea si detinerea unor cafenele au ramas apanajul unor negustori turci, armeni, greci sau evrei, aceasta indeletnicire a fost imbratisata si de romani.
Asa se face ca, pe la 1734, intalnim mentiunea documentara a pravaliei lui „Gheorghe cafegiul”.
Giurescu si George Potra.
De la cel dintai aflam ca prima cafenea cunoscuta in Bucuresti, atestata documentar in anul 1667, in timpul domnului muntean Radu Leon (1664–1669), era proprietatea unui negustor turc, Kara Hamie, „fost ostean (ienicer) in garda palatului imparatesc din Constantinopol” .
Ea era situata in buricul targului, in vecinatatea locului unde se va ridica Hanul „Serban Voda”, caruia, mai tarziu, construit intre 1883 si 1900 dupa planurile arhitectilor francezi Cassien Bernard si Albert Galleron, ii va succeda Palatul Bancii Nationale.
George Potra ne lamureste de unde vine numele de cafenea – bineinteles de la un cu‑ vant turcesc: „kahvehane, kave-hane, ceea ce inseamna local public in care se poate bea cafea dupa moda turceasca, unde oamenii puteau sa joace zaruri, table sau ghiordum* si sa fumeze tutun, in schimbul unui pret relativ mic” .
Asadar, inca de la inceputurile ei, cafeneaua a fost un loc primitor, de petrecere a timpului intr‑un mod placut, de discutii invaluite in fum, impreuna cu prietenii sau cunoscutii, alaturi cu o cafea aburinda.
Ionescu‑Gion, Constantin C. chiar daca nu a fost scrisa pana acum o istorie a cafenelelor din Bucuresti, amanunte despre primele asemenea locuri de taifas putem afla din documentatele lucrari datorate stradaniilor celor care s‑au aplecat cu staruinta asupra aparitiei si evolutiei urbei de pe Dambovita, G. ..
