In octombrie 2008...
Betty s-a trezit la Realitate, acel vid vibrant in care personalitatea este absenta, unde nimic nu incepe si nimic nu moare.
Bett.
Sa-ti fie frica de moarte inseamna sa visezi! Eu sunt tot ceea ce este viu, necunoscut, imensa prospetime, inepuizabila si incredibila sursa de viata!Betty*** Fiinta umana nu se ilumineaza niciodata: doar inceteaza sa mai viseze ca exista in chip de gandire individuala si se dizolva in marele Tot.
Viata este perfectiunea insasi.
Marea Bucurie e reintoarcerea la sursa.
Profunda si eterna recunostinta.
Eu, care eram atat de speriata de moarte, ma inselasem amarnic! Moartea nu exista, este un concept mental cu desavarsire imaginar.
In visul meu de individualitate nu vedeam decat ce era deja mort.
Eram deci moarta in timpul linear si nu-mi dadeam seama de asta.
Imi rumegam viata douazeci si patru de ore pe zi.
Timpul nu folosea decat la a stoca acel univers artificial pe care il inventasem, un vis de individualitate care se derula in capul meu, o lume ireala, fictiva.
Traiam viata cu incetinitorul, desfasurand mereu si mereu acelasi fir infasurat pe o bobina.
Visul nu exista decat in timp si numai in timp.
Sunt eu peste tot.
Si acum, iata, vad pentru prima oara! Tot ce vad inaintea ochilor este o oglinda imensa.
Ea spune: Nu-i nevoie de nicio cautare, Marea Intalnire este mereu cu tine! ***Acelasi vis revenea din viata-n viata mentinand astfel iluzia timpului.
Betty nu are nicio metoda, nu preda si nu invata pe nimeni.
S-a nascut in Quebec, Canada, unde locuieste si in prezent.
In octombrie 2008...
Betty s-a trezit la Realitate, acel vid vibrant in care personalitatea este absenta, unde nimic nu incepe si nimic nu moare
