Deşi studiile reunite în acest volum sub titlul sugestiv„Psihogeneza bolilor spiritului" par să se adreseze doarspecialiştilor (psihologi, psihiatri, psihoterapeuţi), în măsuraîn care abordează schizofrenia sub diferite aspecte, totuşiinteresul lor cultural este considerabil.
BLEULER: DESPRE TEORIA NEGATIVISMULUISCHIZOFRENICIV DESPRE SEMNIFICAŢIA INCONŞTIENTULUI ÎN PSIHOPATOLOGIEV DESPRE PROBLEMA PSIHOGENEZEI LA BOLILE MENTALEVI BOALA PSIHICĂ ŞI SUFLETULVII DESPRE Psihogeneza SCHIZOFRENIEIVIII CONSIDERAŢII RECENTE PRIVIND SCHIZOFRENIAIX SCHIZOFRENIABibliografieINDICE DE NUMEINDICE DE TERMENI.
Zamfirescu)I Despre psihologia Dementiei praecox: o încercareCuvânt de încheiereII CONŢINUTUL PSIHOZEIIII ABORDARE CRITICĂ A LUI E.
Jung CUPRINS:(Vasile Dem.
Acelaşi lucrueste valabil pentru reprezentările delirante, a căror apariţie esteciudată şi neaşteptată pentru pacient.
C.
G.
A deduce asemenea fenomene dintr-o boală acelulelor creierului mi se pare superficial şi nejustificat.
Halucinaţiile arată foarte clar cum o parte a conţinuturilorinconştiente pot trece peste pragul conştiinţei.
Primitivii pot avea viziunişi auzi voci, fără ca procesele lor psihice să fie câtuşi depuţin tulburate. apar şi la anumite tulburări funcţionale, şinu doar acolo, ci şi la oamenii normali.
Simpatizanţii acesteiteorii au trecut cu vederea faptul că reprezentările delirante,halucinaţiile etc. arfi cauzate de o boală a celulelor creierului.
Filosofii de mai târziu au acordat inconştientului loculîntâi ca bază a conştiinţei.[…]Mai demult, într-o epocă materialistă a psihiatriei, se credea cătoate reprezentările delirante, halucinaţiile, stereotipiile etc.
ZAMFIRESCU***De la Leibniz încoace, le este cunoscut psihologilor faptul căelementele, adică ideile şi sentimentele, care formeazăconştiinţa – aşa-numitul conţinut al conştiinţei – suntfoarte complicate şi se bazează pe elemente mult mai simple, înîntregime inconştiente; din unirea lor ia naştere conştiinţa.
Leibniz amintise deja acele „perceptions insensibles", acelepercepţii neclare pe care Kant le-a desemnat ca „reprezentăriumbrite", care puteau ajunge în conştiinţă doar pe o caleindirectă.
Astfel, psihoza „este o stare a spiritului în careelementele mai înainte inconştiente au luat locul realităţii".
Psihogeneza psihozelor deschide posibilitatea tratării lor prinmijloace psihice, Jung situându-se astfel în avangarda abordăriischizofreniei pe calea psihoterapiei.
VASILE DEM.
Deşi admite participarea factorilor organici ladeclanşarea psihozei, Jung accentuează importanţa factorilorpsihici.
Boalaspiritului, cum numeşte Jung psihoza, nu trebuie echivalată înboala creierului.
Astfel, halucinaţiile nu sunt expresiaîmbolnăvirii celulelor creierului, ci manifestări aleconţinuturilor inconştiente proiectate în exterior. În articolul sintetic din 1958 dedicat schizofreniei,Jung o declară expres: tipul asociaţiilor şi formaţiunileobservabile la psihotici i-au sugerat pentru prima dată posibilitateaexistenţei unui inconştient suprapersonal, ale cărui elemente(arhetipurile) au un caracter universal, asemeni motivelor mitice.[…]Aşa cum Freud a demonstrat că nevrozele sunt tulburărifuncţionale, Jung se străduieşte să ne convingă că psihozele nusunt expresii ale îmbolnăvirii creierului şi polemizează cupsihiatria materialistă.
Aşa cum Freud adescoperit inconştientul personal pornind de la nevroze, Jung adescoperit inconştientul colectiv bazându-se pe tratamentulpsihozelor.
Căci descoperireaarhetipurilor şi a inconştientului colectiv este indestructibillegată de activitatea psihiatrică a lui Jung.
Deşi studiile reunite în acest volum sub titlul sugestiv„Psihogeneza bolilor spiritului" par să se adreseze doarspecialiştilor (psihologi, psihiatri, psihoterapeuţi), în măsuraîn care abordează schizofrenia sub diferite aspecte, totuşiinteresul lor cultural este considerabil
