A te abate de la modelul traditional de educatie poate reprezenta un risc.
Acesta ofera copiilor instrumente necesare pentru explorarea complexitatii diferitelor sisteme si, de asemenea, experimente cu diferite posibilitati de intelegere (Hoffmann, 2009)..
In perspectiva didactica, jocul poate fi considerat o metoda alternativa fata de predarea traditionala.
Este o metoda ce aduce mari beneficii in dezvoltarea copiilor.
Jocul constituie o preocupare interdisciplinara pentru psihologi, terapeuti si educatori (Broadhead, Howard si Wood, 2010).
prin joc, copiii exprima cultura familiei, a societatii si aceasta influenteaza modul in care copiii se joaca.
Jocul permite copiilor sa-si foloseasca creativitatea in timp ce isi dezvolta imaginatia, dexteritatea, puterea fizica, cognitiva si emotionala.
Muzica este o parte a jocului copilului, in care elementele muzicale incorporate sunt: cantarea spontana, explorarea sunetelor si dansul (Niland, 2009
Soccio, 2013).
Numerosi teoreticieni si educatori recunosc ca jocul implica libera alegere, placere, motivatie, si se concentreaza mai mult pe proces decat pe rezultat.
Jocurile ii incurajeaza sa participe activ atat pe cei care nu sunt atat de dornici sa isi demonstreze cunostintele, cat si pe cei timizi.
Cercetatorii au aratat ca jocul muzical centrat pe copil poate fi un mediu puternic de explorare a cunostintelor muzicale de catre elev.
Profesorii de muzica recunosc importanta predarii muzicii intr-o forma placuta, dar nu leaga in mod necesar aceasta din urma de joc.
Jocul este inima pedagogiei contemporane, iar educatia centrata pe elev trebuie sa fie in atentia oricarui educator.
Dar cand acest risc este asumat, iar el implica impregnarea procesului de predare-invatare cu jocul, educatia devine o provocare ce isi merita cutezanta de a schimba paradigma traditionala.
A te abate de la modelul traditional de educatie poate reprezenta un risc
