Cuvant inainte de Gabriel Liiceanu Noi ne acceptam eroii abia atunci cand si-au luat locul intr-un trecut care nu ne obliga. – Gabriel Liiceanu.
Disidenta Doinei Cornea n-a fost, pana la urma, decat expresia publica pe care a capatat-o, in chip firesc, o devenire interioara.
Dialogul ei cu libertatea l-a purtat in absoluta lui gratuitate: fara punerea in scena a unei parade etice si fara gandul de a prezenta vreodata nota finala societatii care beneficiase de pe urma indraznelii ei.
Facand ce a facut, Doina Cornea n-a asteptat nimic de la nimeni.
Cei care fac opinia publica in tara asta au uitat-o repede si si-au amintit, scurt, de ea abia cand a plecat dintre noi.
Nu i s-a mai cerut parerea, pentru a acompania cu rectitudinea spiritului ei toate strambatatile care au pus treptat stapanire pe noi.
N-a devenit un model, asa cum s-ar fi cuvenit.
Adevarul e ca, de peste doua decenii, Doina Cornea n-a mai existat pentru noi.
Cat sunt vii, preferam sa le imprumutam uratenia noastra decat sa imitam frumusetea lor.
Cuvant inainte de Gabriel Liiceanu Noi ne acceptam eroii abia atunci cand si-au luat locul intr-un trecut care nu ne obliga
