"Intunericul (noaptea si nebunia), abisul (mormantul) si focul (sangele) se intrepatrund, cele trei constituind treptat o adancire in infern, trei bolgii care se continua la nesfarsit. (Silviu Gongonea) Ghidul turistic, care este Stefan Bolea, sta la malul existentei noastre si ne indeamna sa intram si noi, de fapt, sa deschidem ochii si sa vedem ca suntem deja acolo, unii pana la glezne, altii pana la genunchi, unii mai norocosi pana la nas, unde mirosul aburind al noroiului se imperecheaza cu suflul nostru vital, contaminandu-se reciproc." - Dragos Fabian.
Prin atitudinea ironic-demolatoare, debutul lui Stefan Bolea este unul cat se poate de interesant, il aseaza pe autor, in mod meritat, in randurile din fata ale noii generatii.
Poate de aceea versurile lui au prospetimea (edenica?) a celui care spune lucrurilor pe nume.(Petrisor Militaru) Razboi civil este, cu siguranta, cartea resurectiei, a rebours. (Octavian Soviany) Poemele lui Stefan Bolea sunt o oglinda in care se reflecta luciul mizeriei contemporane, sunt un colaj de "ridicol si neimportant", de betie si metafizica, de sublim si grotesc, de incruntare si de (ne)liniste. (Cristina Nemerovschi) Tocmai excesul de recuzita transforma poemele din volum intr-o parodie a reportajului mizerabilist cultivat de poetii promotiei 2000, lasand in cele din urma sentimentul mistificarii, al farsei enorme, in timp ce poetul pare a da in permanenta cu tifla unui cititor tot mai derutat, care nu mai stie daca autorul glumeste sau vorbeste serios, daca are de-a face cu un nihilist autentic sau cu un parodist care demonteaza mecanismele liricii autenticiste, si-i caricaturizeaza cu verva locurile comune.
Din infernul lui Bolea nu exista scapare...
Poetul si, odata cu el, cititorul, este obligat sa le parcurga pe toate trei. "Intunericul (noaptea si nebunia), abisul (mormantul) si focul (sangele) se intrepatrund, cele trei constituind treptat o adancire in infern, trei bolgii care se continua la nesfarsit
