Intunericul (noaptea si nebunia), abisul (mormantul) si focul (sangele) se intrepatrund, cele trei constituind treptat o adancire in infern, trei bolgii care se continua la nesfarsit. (Marcela Iuga) Referindu-ne la conceptia postmoderna de chirurgie cosmetica, Bolea foloseste aceasta metoda intr-un mod manierist, efectuand operatii cosmetice asupra textelor sale, jucandu-se constant cu dimensiunile si perspectiva, cu deformarea si hiperbola… (Eva Theodora).
Bolea devine un postmodernist extrem sau neo-avangardist in acest moment. (Dragos Fabian) Pentru ca nici un poet nu poate exista fara o poezie-manifest, care sa-i defineasca crezul literar, Bolea are ca arta poetica: Imn pentru generatia 2000+. (Silviu Gongonea) Ghidul turistic, care este Stefan Bolea, sta la malul existentei noastre si ne indeamna sa intram si noi, de fapt, sa deschidem ochii si sa vedem ca suntem deja acolo, unii pana la glezne, altii pana la genunchi, unii mai norocosi pana la nas, unde mirosul aburind al noroiului se imperecheaza cu suflul nostru vital, contaminandu-se reciproc.
Prin atitudinea ironic-demolatoare, debutul lui Stefan Bolea este unul cat se poate de interesant, il aseaza pe autor, in mod meritat, in randurile din fata ale noii generatii.
Poate de aceea versurile lui au prospetimea (edenica?) a celui care spune lucrurilor pe nume.(Petrisor Militaru) Razboi civil este, cu siguranta, cartea resurectiei, a rebours. (Octavian Soviany) Poemele lui Stefan Bolea sunt o oglinda in care se reflecta luciul mizeriei contemporane, sunt un colaj de „ridicol si neimportant”, de betie si metafizica, de sublim si grotesc, de incruntare si de (ne)liniste.
Din infernul lui Bolea nu exista scapare… (Cristina Nemerovschi) Tocmai excesul de recuzita transforma poemele din volum intr-o parodie a reportajului mizerabilist cultivat de poetii promotiei 2000, lasand in cele din urma sentimentul mistificarii, al farsei enorme, in timp ce poetul pare a da in permanenta cu tifla unui cititor tot mai derutat, care nu mai stie daca autorul glumeste sau vorbeste serios, daca are de-a face cu un nihilist autentic sau cu un parodist care demonteaza mecanismele liricii autenticiste, si-i caricaturizeaza cu verva locurile comune.
Poetul si, odata cu el, cititorul, este obligat sa le parcurga pe toate trei.
Intunericul (noaptea si nebunia), abisul (mormantul) si focul (sangele) se intrepatrund, cele trei constituind treptat o adancire in infern, trei bolgii care se continua la nesfarsit
