NR.
Petre Ţuţea. (...) Nu discut doar ipoteza că Platon ar fi atins adevărul, ci şi platonismul în sine, permanenţa sa, care constă în neliniştea metafizică a omului căutător şi din certitudinea dogmatică a celui primitor, a relaţiei dintre credinţă şi ştiinţă, dintre Dumnezeu, om şi lume, înăuntrul acestor termeni adevărul contopindu-se cu mântuirea.
Nemurirea integrală formează conţinutul creştinismului. În mişcarea gândirii lui între pământ şi cer, [Platon] ne prezintă omul complet şi imperfect de aici şi omul incomplet de dincolo, sufletul nemuritor. (...) Meditaţia nu i-a oferit „certitudinea empirică a idealismului problematic al lui Descartes, care nu se îndoieşte de sine” (Kant, Critica raţiunii pure) fiindcă autocunoaşterea terestră nu este posibilă, fără inspiraţia venită de la zeu.
Prin stat el a stratificat corpul social şi-a încercat formularea unei ordini raţionale, a justului imanent.
PAGINI: 276 FORMAT: 13x20 Eu fac o încercare filosofică, prezentând un Platon istoric şi permanent, aceste două feţe caracterizând orice personalitate.
NR
