Simptomatologia afectiunilor reno-urinare este prezenta, cu cateva mici exceptii, pe perioade lungi de timp, simptomele fiind recidivante si trenante. in medicina celtica, boabele de ienupar prajite erau folosite pentru o bautur.
Primele utilizari ale ienuparului in scopuri medicinale au fost consemnate in urma cu trei milenii, in zona muntoasa a Indiei, spre Tibet, unde era folosit contra bolilor pulmonare, dar si in ritualurile de purificare ori de alungare a spiritelor rele.
Pe buna dreptate sunt considerate drept unele dintre cele mai puternice medicamente ale naturii.
Chiar si iarna, cand afara este gerul cel mai crancen, printre cetinile tepoase ale ienuparului, fructele sale parfumate, colorate in violet, continua sa se coaca.
IENUPĂR (Juniperus communis) Este una dintre plantele care nu au anotimp, fiind mereu verde si viu.
Anasonul are efecte tonice, antispastice si diuretice.
Inflorescentele contin ulei eteric bogat in anetol. in scop curativ sunt folosite fructele care contin ulei eteric compus din anetol, estragol, aldehida anisica, alcool anisic, acid anisic, vanilina, hidrochinona, crezol, eugenol, sofrol, miristicina, lipide, colina, protide, zaharuri, amidon, substante minerale.
Denumirea sa provine in majoritatea limbiilor europene din latinul anisum.
ANASON (Pimpinella anisum) Anasonul este o planta condimentara dulce si foarte aromata.
Ele au o actiune antiseptica intensa (mai ales asupra bacteriilor), sunt un elixir pentru caile respiratorii (au proprietati antiinfectioase, expectorante, decongestive), pentru rinichi si vezica urinara, precum si pentru piele.
MESTEACĂN (Betula pendula) Frunzele de mesteacan au proprietati terapeutice foarte puternice.
Efectele acestor substante active sunt regasite in actiunile plantei: dezinfectant urinar si lizeaza uratii, antidiabetic, antidiareic, antiseptic, antiinflamator, astringent, sudorific.
Fructele contin acizi (citric, malic, benzoic), zaharuri, tanin, vitaminele A si C, un glicozid (vaccinin), saruri minerale.
Frunzele si fructele de merisor contin arbutozide, glicozid al hidrochinonei, hidrochinona libera, metilarbutozida, flavonoizi, taninuri, ericolina, acid chinic, saruri de magneziu, vitamina C, saruri ale acizilor organici, leucoantociani si flavonoli glicozidati, leucocianidina, cvercetol, cianidina, derivati fenil propanolici etc.
Se mai utilizeaza fructele (merisoarele) care sunt sferice, de culoare alba, iar la coacere devin rosii, au pulpa suculenta, cu gust acrisor-astringent datorita continutului in arbutina.
MERIŞOR (Vaccinum vitis-idaea) in scopuri medicinale se folosesc frunzele (folium Vitis idaea) care se recolteaza in lunile septembrie-octombrie, cand continutul in substante active al plantei este maxim.
Este foarte bogata in siliciu, calciu, magneziu, potasiu, fier, fiind un remineralizant de prim ordin si fiind din aceasta cauza recomandata convalescentilor, pacientilor cu fracturi, in carii dentare, in osteoporoza sau fragilitate a unghiilor.
Datorita efectelor sale diuretice si detoxifiante intense, este indicata si in tratarea bolilor de piele, a reumatismului si a cancerului (ca adjuvant).
Cele mai bune rezultate se obtin cu iarba de coada calului in tratarea hemoragiilor interne si a anemiei post-hemoragice, in tratarea infectiilor urinare si a bolilor de rinichi, in tratarea gastritei hiper-acide.
Avand efecte purificatoare, antiinfectioase, hemostatice (opreste sangerarile) si remineralizante puternice, Coada calului este o planta ideala pentru tratarea bolilor cronice si a celor foarte grave, care necesita tratamente intense si de lunga durata.
COADA CALULUI (Equisetum arvense) Este o plantatilde; emblematica pentru medicina naturista, fiind folosita cu succes in peste o suta de afectiuni.
De aceea, comprimatele Renostim, in afara de faptul ca sunt antispastice si antimicrobiene, au si un efect de crestere al imunitatii locale deosebit de necesar si valoros.
Infectiile renale sunt neplacute iar curele repetate de antibiotice de multe ori nu rezolva situatia, in plus, produc si disbacterioze care afecteaza imunitatea locala.
Simptomatologia afectiunilor reno-urinare este prezenta, cu cateva mici exceptii, pe perioade lungi de timp, simptomele fiind recidivante si trenante
