Am auzit odată de la un profesor fizico-matematician ceva care mi s-a părut de necrezut. În loc de încheiere.
Pocăinţa 11.
Iubirea 10.
Biserica: organismul cel mai complex 9. Împreună-răspunzători 8.
Forme de adresare 7.
Responsabilitatea familiei 6.
Proporţii nebănuite 5.
Influenţa binelui şi a răului 4.
Suntem Responsabili pentru toate 3.
Cine este răspunzător pentru rău? 2.
CUPRINS Cuvânt înainte 1. În alcătuirea textului am preferat să ne mişcăm printre evenimentele istorice sau printre întâmplările obişnuite ale vieţii de zi cu zi, evitând analizele teoretice greu de înteles.
Ne-am gândit să punem în circulaţie acest text de mici dimensiuni, cu nădejdea că unii dintre cititori vor vedea lucrurile din alt punct de vedere şi îşi vor pune problema în mod adânc.
Aceasta, însă, are consecinţe tragice nu numai pentru noi, dar şi pentru mediul nostru apropiat, pentru societatea noastră, pentru lumea întreagă.
Trebuie să înfruntăm nişte probleme familiale sau personale? Nu suntem noi de vină! E de vină sistemul, statul sau cineva care ne duşmăneşte şi ne-a făcut...vrăji! Astfel ne justificăm sinele propriu, aruncăm greutatea pe alţii şi nu luăm asupra noastră nici o responsabilitate.
Izbucneşte un scandal politic sau bisericesc? Sunt de vină puterile întunericului, fiara (666), ereticii, antigrecii.
E de vină capitalul, interesele economice etc.
De exemplu, este foamete într-un loc al planetei? E de vină Dumnezeu! Are loc un război între două state.
De aceea şi credem şi susţinem cu patos, de multe ori, că pentru toate relele care se întâmplă în noi sau în jurul nostru, dar şi în lumea întreagă, sunt de vină numai alţii sau chiar însuşi Dumnezeu.
Din păcate, acest adevăr nu numai că îl ignorăm, dar nici măcar nu vrem să îl auzim.
Cu alte cuvinte, suntem Responsabili pentru tot ce se întâmplă în lume.
Ele influenţează întreaga lume, direct sau indirect.
Totuşi, oricât de improbabile par aceste ipoteze, ele exprimă un adevăr pe care îl conştientizăm puţin: că binele sau răul, virtutea sau păcatul nostru nu ne priveşte numai pe noi, ci are dimensiuni comunitare, mondiale, pozitive ori negative.
Nu sunt specialist, pentru a adeveri, să fiu de acord sau să resping aceste idei ale profesorului.
Să fie creat, astfel, un bulgăre mic de zăpadă, cât un bob de năut, iar acesta, rostogolindu-se, să devină o avalanşă, care să provoace distrugeri enorme.
Adică faptul că bătăile din aripi ale unui fluture în India pot, datorită unor legi şi parametrii fizici, să provoace un cutremur în America! Susţinea, de asemenea, că joculeţul pe care îl face un pui cu aripile lui în zăpadă, sus pe un munte, poate să provoace o avalanşă.
Am auzit odată de la un profesor fizico-matematician ceva care mi s-a părut de necrezut
