Dialogurile bilaterale pe care Biserica Ortodoxă Răsăriteană le are cu Bisericile neOrtodoxe și comunitățile creștine au menirea de a le apropia pe acestea, de a se îmbogăți teologic unele pe celelalte, cu idealul neascuns de a ajunge la consens teologic și la unitatea de credință. În aceeași tipologie se încadrează și dialogul ecumenic contemporan în ceea ce privește chestiunile de morală, cum ar fi problema comunității LGBT sau chestiunile legate de bioetică (avort, eutanasie, transplant de organ ș.a.)..
Spre exemplu, chestiunea hirotoniei femeii a făcut ca dialogul bilateral dintre ortodocși și anglicani, de altfel foarte promițător, să fie redus în intensitate.
Azi dialogurile ecumenice au ajuns într-un impas, unele chestiuni teologice supuse dezbaterii ecumenice, părând de nereconciliat.
Dificultatea apare, însă, atunci când tradițiile diferite au opinii divergente pe teme comune, matricea culturală punându-și amprenta pe modul de a face teologie din comunități ecleziale aflate în dialog.
Desigur, idealul este nobil și toți partenerii de dialog îl îmbrățișează.
Dialogurile bilaterale pe care Biserica Ortodoxă Răsăriteană le are cu Bisericile neOrtodoxe și comunitățile creștine au menirea de a le apropia pe acestea, de a se îmbogăți teologic unele pe celelalte, cu idealul neascuns de a ajunge la consens teologic și la unitatea de credință
