„De partea cealalta – consemneaza Petre Turlea –, ungurii erau satisfacuti de faptul ca au castigat, in 1940, jumatate din Transilvania.
Complexitatea deosebita a evolutiei raporturilor dintre Romani si unguri in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial justifica numeroasele lucrari care prezinta aceasta evolutie”, principalele lucrari pe aceasta tema fiind prezentate de autor..
Nu a admis un razboi intre cele doua state, actionand pentru mentinerea statu-quo-ului teritorial, concomitent, insa, intretinand si sperantele ambelor tabere in satisfacerea telurilor lor, satisfacere conditionata, evident, de fidelitatea fata de Reich.
In conditiile razboiului impotriva URSS, Berlinul avea nevoie de liniste in spatele frontului; avea nevoie ca atat Armata Ungara, cat si Armata Romana, sa participe la razboiul contra Moscovei, nu sa se lupte intre ele; dorea sa foloseasca doar in beneficiu propriu rezervele de petrol si agricole ale Romaniei.
Daca, imediat dupa Diktatul de la Viena din august 1940, oficialitatile de la Budapesta si presa budapestana s-au aratat foarte multumite, afirmand chiar ca nu sperasera sa obtina atat de mult, foarte repede vor anunta ca nu este de ajuns, ca telul este recucerirea intregii Transilvanii si a Banatului”.„Toate acestea – apreciaza autorul – au generat o situatie de-a dreptul exploziva in relatiile dintre Romania si Ungaria in toata perioada ocupatiei horthyste a Transilvaniei de Nord-Est
Germania a impiedicat transformarea acestei situatii intr-un conflict militar.
In trufasa operatiune au fost antrenati 309.932 militari, la care se adaugau 7.300 membri ai administratiei militare, 2.268 subofiteri, 56 ofiteri si trei detasamente de urmarire ale Politiei, 1.200 subofiteri, 17 ofiteri si trupa aferenta apartinand Jandarmeriei.
Si, ca sa dea impresia unei cuceriri vitejesti, razbunatoare pentru umilinta acceptarii Tratatului de la Trianon din 1920 si a ocuparii Budapestei din 1919, a fost adusa o forta militara cu totul disproportionata, marsaluind prin Transilvania de Nord-Est ca dupa un razboi victorios, desi nu se trasese nici un glont impotriva „inamicului”, a Armatei Romane.
Pentru ca penibilul situatiei sa fie deplin, militarilor maghiari li s-au ridicat arcuri de triumf in localitatile unde intrau „gloriosi”; in orasele principale, insusi Horthy, pe un cal alb, se afla in fruntea trupelor.
De aceea, au incercat sa faureasca o aura de eroism Armatei Maghiare care intra in Transilvania de Nord-Est.
Dar orgoliul lor nemasurat nu se impaca cu ideea ca ceea ce castigasera era doar un cadou din partea Berlinului si Romei; nu fusesera in stare sa infranga Armata Romana. „De partea cealalta – consemneaza Petre Turlea –, ungurii erau satisfacuti de faptul ca au castigat, in 1940, jumatate din Transilvania
