Romanitatea românilor – iată o temă care a reţinut atenţia oamenilor de ştiinţă români începând cu cronicarii veacului al XVII-lea şi ai celui de-al XVIII-lea.
Nici o altă problemă nu a reţinut atât de mult şi stăruitor atenţia generaţiilor de istorici şi filologi, nici o altă problemă din trecutul românilor nu a suscitat atâtea controverse, polemici, teorii contradictorii – şi greşite..
Preocuparea pentru stăruinţa romană în Dacia părăsită de Aurelian, pentru etnogeneza românilor, pentru determinarea originii limbii române, pentru fixarea momentului apariţiei conştiinţei originii romane la români a fost o permanenţă dominantă în istoriografia şi filologia română, de la cronicari şi până astăzi.
Constatarea cuprinde revelaţia unui prim adevăr: cei care s-au ocupat cel mai mult de această problemă au fost istoricii lor li s-au adăugat în veacurile scurse, de la cronicari şi până în zilele noastre, filologi, jurişti, geografi, etnografi, marcând interesul crescând al românilor pentru elucidarea originii lor.
Romanitatea românilor – iată o temă care a reţinut atenţia oamenilor de ştiinţă români începând cu cronicarii veacului al XVII-lea şi ai celui de-al XVIII-lea
