Deși îi catalogăm adesea pe unii dintre conducătorii noștri drept „psihopați" în general pe aceia recunoscuți ca dictatori avem tendința mai mult sau mai puțin conștientă de a ne exonera liderii nu de orice meteahnă ci de orice boală mentală confirmată de parcă prin poziția extrem de prestigioasă și de respectabilă pe care o ocupă ar fi cu desăvârșire scutiți de o astfel de patologie. - Patrick Lemoine. În jurul lui domnește teroarea: riscul de execuție arbitrară planează asupra întregului Kremlin.
Suntem în acest moment în plină paranoia! Delirul de persecuție erupe se cronicizează.
Suspiciune și iar suspiciune... Încredințat că este înconjurat de dușmani își sporește vigilența devenind din ce în ce mai ascuns și retrăgându-se în final în Kremlin pe care nu-l mai părăsește decât o singură dată în 1945 într-un tren blindat pentru a merge la conferința de la Ialta.
Putem considera fără riscul de a ne înșela că sufereau cu toții de această dependență de putere! Și la urma urmei de ce nu? - Patrick Lemoine Stalin organizează în 1922 redutabila poliție secretă numită GPU rebotezată KGB în 1954. și este absolut evident faptul că puterea este un drog puternic. Și insistăm asupra acestui lucru! Mulți dintre eroii acestei cărți au suferit de dependențe serioase mă refer la Alexandru la Maria-Antoaneta la Carol Quintul la Ecaterina cea Mare la Winston Churchill etc.
Când este vorba de dorința de putere și mai ales de a se menține la putere trebuie luată în calcul existența unui soi de dependențe „toxicomane".
A publicat numeroase lucrări despre tulburările de somn tulburările de anxietate și dependența de medicamente.
Patrick Lemoine este psihiatru doctor în neuroștiințe și a condus stagiile clinice de la Universitatea Claude Bernard din Lyon.
Sau de parcă nu ar fi posibil ca noi înșine să fi votat pentru niște persoane bolnave mental! Cum stau de fapt lucrurile? Cu ajutorul relatărilor istoriografilor examinând minuțios biografiile și folosindu-se de cunoștințele sale de clinician Patrick Lemoine ne prezintă în această carte studii de caz ale unor personaje istorice marcante: de Gaulle Hitler Stalin Churchill Ioana d’Arc Maria-Antoaneta și mulți alții evaluându-le sănătatea mentală ca și cum ar fi trecut pragul cabinetului său.
Deși îi catalogăm adesea pe unii dintre conducătorii noștri drept „psihopați" în general pe aceia recunoscuți ca dictatori avem tendința mai mult sau mai puțin conștientă de a ne exonera liderii nu de orice meteahnă ci de orice boală mentală confirmată de parcă prin poziția extrem de prestigioasă și de respectabilă pe care o ocupă ar fi cu desăvârșire scutiți de o astfel de patologie
