Cartea continuã direcţia de cercetare în domeniul esteticii sacrului şi a cinematografului cu deschidere cãtre sacru, iniţiatã de autoare cu volumul „Tarkovski. "A gândi, a vorbi despre Paradis poate fi o terapeuticã eficientã împotriva crizelor personale şi colective, împotriva rãzboaielor, a marilor depresii şi dezbinãri… Sã vorbim, aşadar, despre Paradis!" (Elena Dulgheru) "Cu acest nou volum, Elena Dulgheru îşi reafirmã o calitate rarã şi cu atât mai preţioasã: harul de a transforma un doct opus de istorie culturalã într-o pasionantã lecturã care-l antreneazã pe cititor într-o nebãnuitã aventurã spiritualã la capãtul cãreia îl aşteaptã revelaţia unei dimensiuni expiatorii" (Manuela Cernat).
Trei cineaşti foarte diferiţi au fost aleşi spre a da substanţã celor trei paradigme.
Trei paradigme auctoriale complementare, reprezentative pentru cele trei moduri de relaţionare cu sacrul din lumea contemporanã (sacrul, ca valoare transcendentã şi imuabilã a marilor religii; sacrul relativizabil sau imanent al liber-cugetãtorilor şi agnosticilor; respectiv absolutul pierdut sau uitat al ateilor, care se întorc la Dumnezeu), sunt aduse împreunã spre a susţine o imagine ontologicã, miticã, religioasã fundamentalã, înscrisã dintotdeauna în subconştientul nostru colectiv: aceea a toposului fericit primordial.
O poeticã a sacrului în cinematograful lui Andrei Tarkovski".
Filmul ca rugãciune.
Cartea continuã direcţia de cercetare în domeniul esteticii sacrului şi a cinematografului cu deschidere cãtre sacru, iniţiatã de autoare cu volumul „Tarkovski.
Tesãtura argumentelor apãrã ferm o certitudine asumatã cu caracter de tezã: postmodernismul creştin este un miracol al Rãsãritului, nãscut din paradoxul Eurasiei" (Manuela Cernat).
Cultura eclesiastã si cultura cinematograficã se împletesc subtil. "Fermitatea cu care autoarea îşi dezvoltã argumentele, diplomaţia cu care navigheazã printre informaţii incendiare, elegantul balans între mit şi istorie, distilarea esenţelor poetice din spaţiul baladesc cuprins între Urali, Caucaz, Carpaţi şi Balcani, îl cufundã pe cititor într-o explorare absolut fascinantã.
Trei cineaşti foarte diferiţi au fost aleşi spre a da substanţã celor trei paradigme.
Trei paradigme auctoriale complementare, reprezentative pentru cele trei moduri de relaţionare cu sacrul din lumea contemporanã (sacrul, ca valoare transcendentã şi imuabilã a marilor religii; sacrul relativizabil sau imanent al liber-cugetãtorilor şi agnosticilor; respectiv absolutul pierdut sau uitat al ateilor, care se întorc la Dumnezeu), sunt aduse împreunã spre a susţine o imagine ontologicã, miticã, religioasã fundamentalã, înscrisã dintotdeauna în subconştientul nostru colectiv: aceea a toposului fericit primordial.
O poeticã a sacrului în cinematograful lui Andrei Tarkovski".
Filmul ca rugãciune.
Cartea continuã direcţia de cercetare în domeniul esteticii sacrului şi a cinematografului cu deschidere cãtre sacru, iniţiatã de autoare cu volumul „Tarkovski
