În tot anul 2020 - primul an de pandemie, din câți nu vom ști încă prea curând -, cuvintele acestea ale Sfântului Pavel mi-au răsunat în urechi și în inimă.
Sper din toată inima că am reușit să mențin inimile cititorului bucuriile propriei mele lecturi.
Preot Constantin Necula .
Ca Duh de Rusalii și ca istorie.
Când am primit temă pentru acasă să scriu scurte meditații la Apostol - textul din Faptele Apostolilor ori Epistolele cuprinse în Noul Testament - în paginile săptămânalului Iisus Biruitorul al Oastei Domnului, m-am temut să nu le scriu prea complicat, prea aplecat spre a dovedi ce știu, nu ce mi-a dăruit Hristos Domnul.
Am descoperit, cu fiecare comentariu realizat - chiar așa, rudimentar și pe scurt - cât contează să te bucuri de redescoperirea propriei Biserici.
Am căutat echilibrul și refuzul aruncării cuvintelor pe vorbe goale. (2 Corinteni 3, 3) Mi-au fost cu atât mai dragi sufletului în anul acesta, când ne-am pierdut reperele și adus credința dinaintea judecății ideologiilor, noi înșine, creștinii asumați.
Adresate, e drept, corintenilor, dar cine nu e corintean dinaintea unor astfel de cuvinte: Arătându-vă că sunteți scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii. În tot anul 2020 - primul an de pandemie, din câți nu vom ști încă prea curând -, cuvintele acestea ale Sfântului Pavel mi-au răsunat în urechi și în inimă
