Acest microeseu, redactat la persoana a doua singular, incearca sa capteze - cu mijloacele filozofiei, ale moralistilor, dar si ale cercetatorului de literatura comparata - Sentimentul difuz al celui care nu se simte in largul sau in locul pe care il ocupa in societate.
Propune o tipologie, in genul moralistilor de odinioara, pe care o ilustreaza cu exemple din literatura, cinematografie, filozofie etc..
Autoarea distinge un alt sens, mai subtil, strans legat de o anumita realitate psihologica.
impostura are, in acest caz, cu totul alt sens decat cel cunoscut: nu e vorba de o persoana care s-a dat drept alta, cu buna stiinta, ci de omul care se indoieste de propria identitate.
Acest microeseu, redactat la persoana a doua singular, incearca sa capteze - cu mijloacele filozofiei, ale moralistilor, dar si ale cercetatorului de literatura comparata - Sentimentul difuz al celui care nu se simte in largul sau in locul pe care il ocupa in societate
