Vina este un roman despre povara fericirii (chiar asa!) si chinul permanent al demonicului de a surpa – prin patologia patimii oarbe – iubirea curata, armonia conjugala, farmecul divin al copilariei si nobila conditie de parinte.
O istorie a metamorfozei unei personalitati abuzate de violenta si frica, o privire emotionanta asupra maternitatii inabusite de stereotipuri si a unei iubiri care.
O poveste care probabil reprezinta realitatea multor familii de aici si de aiurea: amprenta lasata asupra viitorului unui copil de un parinte autoritar, violent si incapabil sa isi depaseasca neputintele. - Ada Roseti Mastile fricii este o carte despre modul in care traumele din copilarie ajung sa ne domine si sa sufoce maturitatea.
Si daca e nevoie de un argument in plus pentru a citi Mastile fricii, iata-l: va va face sa va reevaluati relatia cu cei iubiti, cu teama de a nu descoperi un pic din bovarica Ema in voi insiva.
Abuzul, fizic si emotional, suferit si perpetuat de personaje, este socant prin perspectiva intima din care e reflectat.
Ema, David si Sofia sunt niste personaje tragice, intr-o istorie cutremuratoare in familiaritatea ei.
Matura si transanta in felul in care isi creeaza personajele, ea le iubeste apoi ca pe niste copii, cu toate defectele si durerile lor. - Radu Gavan Pe Camelia o cunosc de foarte multa vreme si am fost uimita sa descopar in cartile sale o voce noua, necunoscuta mie.
Un roman frumos si trist, dur si sensibil deopotriva, o marturie impresionanta despre parinti si copii si frica teribila care ii desparte uneori, sufocand iubirea, pacea interioara, bucuria vietii, tot ce e mai frumos in oameni.
O istorie a metamorfozei unei personalitati abuzate de violenta si frica, o privire emotionanta asupra maternitatii inabusite de stereotipuri si a unei iubiri care putea sa fie perfecta, daca protagonistii sai ar fi trait prezentul (clipa).
O poveste care probabil reprezinta realitatea multor familii de aici si de aiurea: amprenta lasata asupra viitorului unui copil de un parinte autoritar, violent si incapabil sa isi depaseasca neputintele.
Mastile fricii (240 pagini, an aparitie: 2016) O carte despre modul in care traumele din copilarie ajung sa ne domine si sa sufoce maturitatea. - Camelia Cavadia 2.
Am hotarat ca e timpul sa-mi urmez visul si sa devin ceea ce m-am simtit mereu.
Prin prisma meseriei mele, am scris sute de comunicate, am luat zeci de interviuri, m-am trezit cu zeci de fraze construite-n cap si am adormit cu altele bazaindu-mi in ureche.
Tot ceea ce am facut pina acum a roit in jurul cuvintelor.
PR de meserie, am scris povestile altora, dar mi-am dat seama ca am inauntrul meu propriile povesti care asteapta sa le dau viata.
Mihailescu De cand ma stiu am vrut sa devin scriitoare.
Dan C.
In plus, imbucurator prin optiunea preponderent morala, intr-o vreme dominata de anarhie, relativism si etica in raspar.
Un debut surprinzator prin precizia arhitecturii narative si siguranta rotirii caruselului cu multe si subtile relatii psihologice.
In fond, ce ar fi vina fara ispasire? Un roman despre povara fericirii (chiar asa!) si chinul permanent al demonicului de a surpa – prin patologia patimii oarbe – iubirea curata, armonia conjugala, farmecul divin al copilariei si nobila conditie de parinte.
Si totusi inseninat, dureros de triumfator in final, dupa ce altruismul invinge mizantropia, iar daruirea de sine absolva vinovatia.
Vinovat inocent si egofil culpabil.
Destinat fericirii, dar esuat lamentabil.
Cu un astfel de zambet – trist, admirativ, ingaduitor si compatimitor totodata – trebuie intampinat (si fara indoiala iertat) Tomas H., personajul axial din romanul Cameliei Cavadia.
Doar zambesc putin ofilit, in dulce resemnare.
Acum, la 60, dupa ce am invatat de la aceiasi intelepti ca „toti oamenii sunt rai", dar ca „nu trebuie sa-i judeci", nu ma mai grabesc cu incruntarea.
Asa suna verdictul unui filozof presocratic la care ma incruntam abitir pe la 20 de ani.
Vina (320 pagini, an aparitie: 2015) Greu este sa fii bun .
Mihailescu 1. - Dan C.
Vina este un roman despre povara fericirii (chiar asa!) si chinul permanent al demonicului de a surpa – prin patologia patimii oarbe – iubirea curata, armonia conjugala, farmecul divin al copilariei si nobila conditie de parinte
