Spunem mereu, si a devenit un cliseu, ca literatura inseamna empatie. - Camelia Cavadia.
Si mi-e imposibil sa gandesc ce-as face si cum as reusi sa supravietuiesc daca s-ar intampla vreodata ceva rau copilului meu.
Am scris-o si pentru ca sunt mama. - Radu Vancu Am scris aceasta carte pentru ca ma impresioneaza vulnerabilitatea copiilor, pentru ca uit greu un chip trist, pentru ca nu pot sa nu ma-ntreb unde dorm, ce mananca, ce vieti au copiii strazii, dar mai ales care este povestea care i-a adus acolo.
Ma bucur mult, asadar, ca o astfel de carte e posibila.
Tocmai astfel de documente iti dau speranta ca literatura inseamna, totusi, mai mult decat un joc estetic.
Un document al infernului si al purgatoriului pe care acesti ingeri cazuti fara voia lor sunt nevoiti sa-l parcurga.
Romanul Cameliei Cavadia tocmai asa ceva este: documentul emotionant al unei lumi a copiilor disparuti.
Insa prea putini dintre noi, scriitorii, facem din literatura noastra un document real, emotionant, miscator al acestei empatii.
Spunem mereu, si a devenit un cliseu, ca literatura inseamna empatie
