„Iubesc bibliotecile publice si ele sunt primele locuri pe care le vizitez cand ma aflu intr-un oras pe care nu-l cunosc.
O sa vizitati legendara Biblioteca din Alexandria, o sa patrundeti in biblioteci personale si publice, anonime sau celebre, si o sa meditati, impreuna cu autorul, la dragostea pentru carti..
Insotindu-l pe Manguel, o sa va intalniti si cu Ovidiu, Dante, Cervantes, Lewis Carroll, Kafka, Borges sau Walter Benjamin.
Ultima „cochilie“ dintr-un prezbiteriu de pe Valea Loarei nu este nicidecum un sfarsit, ci inceputul unei povesti noi, al unei ordini noi si, mai ales, al unei cautari noi, in compania prietenilor.
Biblioteca imi era cochilie“, marturiseste Alberto Manguel.
Indragostitul de lectura care a scris Biblioteca noptii si Istoria lecturii se intoarce mereu la propriile creatii schimbatoare, efemere, si totusi marturii ale eternitatii: revizitandu-si bibliotecile, se reviziteaza pe sine.
Poate ca e un soi de fidelitate ancestrala in asta, un fel de domesticitate zgarcita, o trasatura a caracterului meu, mult mai conservatoare decat ar fi putut admite tineretea mea anarhica.
Dar nu pot lucra fericit decat in propria mea biblioteca, cu propriile mele carti sau mai degraba cu acele carti despre care stiu ca sunt ale mele. „Iubesc bibliotecile publice si ele sunt primele locuri pe care le vizitez cand ma aflu intr-un oras pe care nu-l cunosc
