Ca sociolog de profesie, autoarea face apel, in mod direct si explicit, la principala caracteristica a scriiturii proprii domeniului: rigurozitatea abordarii tematicii studiate.
Apelul la bibliografia actuala este imbinat, astfel, in mod fericit cu referirile critice si exacte la teoriile “clasice” din domeniu, iar sub-domeniile de studiu ale sociologiei Comunicarii se reconstituie permanent in paginile volumului prin jocul constant dintre “nou” si “vechi”, spre beneficiul celui care citeste textul ca atare.
Prin bogatia informatiei si re-dispunerea ei in spirit interpretativ si creativ, Simona Stefanescu se dovedeste in acest caz “un autor” in sensul veritabil al cuvantului, oferindu-ne nu numai o contributie de referinta academica la studiul modern al sociologiei comunicarii, ci si un exemplu relevant de angajare in spatiul real al abordarii comunicarii, conducandu-si cu inteligenta cititorul spre redescoperirea dintr-o perspectiva inovatoare a unui univers partial cunoscut, partial necunoscut – comunicarea in secolul 21.
Este vorba, astfel, de o lectura nu doar necesara (in sens normativ, imperativ), ci si dezirabila intr-o contemporaneitate la care se poate aplica cu succes una dintre celebrele axiome ale Scolii de la Palo Alto”: “Non-comunicarea nu exista”..
Spre deosebire de lucrarile elaborate din perspectiva jurnalistica, de cele prezentate de practicienii domeniilor media, publicitatii sau relatiilor publice, sau de volumele subsumate abordarilor “traditionaliste” filosofice, filologice sau ale stiintelor comunicarii, volumul de fata propune disciplinarea academica a “gandirii despre” comunicare la dublu nivel: teoretic si metodologic.
Ca sociolog de profesie, autoarea face apel, in mod direct si explicit, la principala caracteristica a scriiturii proprii domeniului: rigurozitatea abordarii tematicii studiate
