Soldati ai terebentinei nu e un roman despre adolescenta turbulenta a unui individ, asa cum ar putea parea la prima vedere, ci o incercare de creionare a unui mod de viata al tinerilor rebeli ai anilor 90.
Resorturile intime sunt greu de depistat, dar Coloja nici nu-si propune sa scrie un roman psihologic, de genul celor care imbina povata cu exemplul negativ, ci doar sa prezinte, cat mai convingator cu putinta, resturile de vise si demoni ale generatiei cu plete a anilor 90 dintr-o Romanie pestrita si resentimentara..
Realitatea factuala le e straina personajelor, ele traiesc indaratul cutiei lor craniene intr-un scenariu care are doar tangente accidentale cu cotidianul plictisitor al celorlalti.
Totul e senzorial in acest roman.
Meritul lui Coloja este de a fi gasit acea linie foarte subtire unde experienta absurda si teribilista a dependentului de droguri nu se transforma in pilda morala.
E o lume abulica, candid iresponsabila si self-destructive, indicand falimentul social-moral al unei iesiri brutale din timp.
Soldati ai terebentinei nu e un roman despre adolescenta turbulenta a unui individ, asa cum ar putea parea la prima vedere, ci o incercare de creionare a unui mod de viata al tinerilor rebeli ai anilor 90
