Plin de personaje complexe, simpatice și, mai important, reale, romanul relatează o poveste încântătoare despre dragoste, pierderi, prietenii și deosebirea dintre a privi și a vedea cu adevărat.
Parker Grant nu are nevoie de cine știe ce ochelari că să-și poată de seama cum sunt oamenii.
Oare lucrurile chiar sunt așa cum par. Însă descoperă că nu poate scăpa de trecut și, pe măsură ce află adevărul despre oamenii din jurul ei — despre Scott, despre tatăl ei — Parker își pierde siguranța cu care analizează lumea din jur.
De exemplu, vrea să se înscrie în echipa de alergări (v-ați prins, ochii nu-i funcționează, dar picioarele, da), le dă sfaturi afectuoase, dar dure, colegilor ei de o naivitate dureroasă și are grijă să-și dăruiască sieși steluțe aurii pentru fiecare zi în care se abține să plângă din cauza morții tatălui său, survenită cu trei luni în urmă.
Oricum i se pare că are destule pe cap.
Ca să vă convingeți, întrebați-l pe Scott Kilpatrick, băiatul care i-a frânt inima.
Când acest băiat reapare în viața ei pe neașteptate, după o absență de mai mulți ani, Parker își dă seama că există o singură reacție corectă — să-l respingă până când începe să-l doară.
Nu veți primi o a doua șansă.
Pentru asta a inventat Regulile: nu vă purtați altfel cu ea doar pentru că e nevăzătoare și nu profitați niciodată de ea.
Plin de personaje complexe, simpatice și, mai important, reale, romanul relatează o poveste încântătoare despre dragoste, pierderi, prietenii și deosebirea dintre a privi și a vedea cu adevărat.
Parker Grant nu are nevoie de cine știe ce ochelari că să-și poată de seama cum sunt oamenii
